Iată ce ştire putem găsi într-un număr de revistă de „Ştiinţă şi tehnică” din anul 1986:
* Specialiştii francezi au experimentat un nou tip de automobil pe bază de energie solară, efectuând un turneu în cursul căruia vehiculul a parcurs distanța de 3 000 km. Heliovehiculul are aspectul unui automobil de tip mai vechi, dar în loc de capotă dispune de o placă de 6 mp alcătuită din celule fotovoltaice, fabricate de firma „France Photon”; motorul de curent continuu are o putere de 440 W. Panourile fotovoltaice produc aproximativ 5-6 A.
* Autovehiculul a stârnit un viu interes; el a rulat cu o viteză de 30 km/h. Specialiştii francezi intenţionează să mai realizeze şi alte tipuri de asemenea vehicule. Deocamdată, ei construiesc un heliovehicul utilitar, care va parcurge 100 km/zi. Se preconizează, de asemenea, să se construiască și un heliovehicul urban, cu o viteză ceva mai mare. Ambele proiecte vor beneficia de rezultatele cercetărilor legate de construirea unor vehicule cu consum redus de energie folosind noi tipuri de celule solare.
Bun… Din 1986, au trecut 37 de ani până în prezent. Mă gândesc că, la ritmul de dezvoltare al tehnologiei, autovehiculele solare ar fi trebuit să fie foarte avansate în prezent. Şi totuşi, la ora actuală nu există niciun model viabil şi eficient de autovehicul solar, care să fie produs şi comercializat în masă. Oare de ce? Acest autovehicul solar ar fi singurul care ar asigura cu adevărat independenţa unei maşini; celalalte tipuri (motor clasic / hibrid / electric) depind de prezenţa unor staţii de alimentare / încărcare. Un vehicul solar cu o autonomie de minim 1.000 km/zi şi o viteză rezonabilă (de minim 100 km/h) ar fi unul ideal în zilele noastre… Deşi într-un articol din 2019 de pe site-ul wired.co.uk ni se spune că „automobilele solare vor rămâne întotdeauna o fantezie SF romantică”.