Cartea lui Enoh este una dintre cele mai vechi scrieri biblice, care a fost scoasă din Biblia canonică, fiind catalogată apocrifă de către teologi. La sfârșitul sec.18, un călător britanic, un oarecare Bruce, găsește în Etiopia trei manuscrise păstrate de biserica creștină locală ca parte a Bibliei sale. Manuscrisele conțineau o versiune relativ completă a cărții. În 1821 este tradusă în engleză de Dr. Lawrence și publicată însoțită de o prefață și câteva note.
Manuscrisul se presupune că este din secolele 4-3 î.Hr., fiind redactat după fragmente mult mai vechi. Multe din evenimentele descrise de cele mai vechi scrieri biblice (așadar și de textul lui Enoh) se regăsesc pe tăblițele de lut găsite la Sumer sau Babilon. Forma actuală a cărții conține relatarea pe care o face Enoh despre viziunile (călătoriile) sale precum și sfaturile pe care le dă fiului său Matusalem. Textul conține 105 capitole, alternând călătoriile cerești ale lui Enoh cu tradiții de geografie, astronomie, meteorologie, cu istoria evreilor, cu istoria dinainte de potop, cu păcatele și ierarhiile îngerilor decăzuți și a pedepselor la care au fost supuși, cu prevestirea venirii unui Mesia sau mesaje apocaliptice.
Interesant e că există şi un text slav intitulat „Cartea secretelor lui Enoh”, care descrie, în mod curios, fiinţele care l-au vizitat pe profetul Enoh: „Au venit doi bărbaţi, foarte înalţi, cum nu se mai văzuseră pe Pământ. Chipurile lor erau ca soarele care străluceşte, ochii ca nişte lămpi aprinse; din gura lor ieşea foc; îmbrăcămintea lor semăna cu o spumă, iar braţele erau ca nişte aripi din aur la căpătâiul patului meu”.
În această descriere nu poate fi vorba despre îngeri, ci despre oameni îmbrăcaţi, aşa cum ne imaginăm destul de copilăresc cosmonauţii, cu casca lor şi echipamentul din material plastic!