Upanishadele reprezinta o straveche lucrare indiana, in care apar unele enunturi ce aduc aminte de fizica cuantica avansata! Cum asa? Ia observati urmatorul text: „Se misca si nu se misca / Este departe si este aproape. / Este inauntrul a toate / Si este in afara a tot”.
Revenind la fizica cuantica… despre o particula atomica nu putem spune nici ca exista intr-un anumit loc din spatiu, nici ca nu exista. Fiind o entitate probabilistica, particula are tendinte de a exista in puncte diferite si astfel se manifesta ca o realitate stranie, intre existenta si non-existenta. De aceea, nu putem sa-i descriem starea in termenii conceptelor contradictorii. Ea nu este nici prezenta intr-un loc bine definit, dar nu este nici absenta. Nici nu isi schimba pozitia, dar nici nu ramane in repaus. Ceea ce se schimba este probabilitatea, deci tendintele particulei de a exista in anumite puncte.
Dupa cum spune fizicianul atomist Robert Oppenheimer: „Intrebati, de exemplu, daca pozitia unui electron ramane aceeasi trebuie sa raspundem „nu”; intrebati daca ea se modifica in timp trebuie sa raspundem „nu”; la intrebarea daca electronii se afla in repaus vom raspunde „nu”; la intrebarea daca ei se afla in miscare, iarasi „nu””.
Forta si materie, particula si unda, miscare si repaus, existenta si non-existenta – iata cateva din conceptele a caror opozitie fizica moderna o depaseste. Dintre toate, opozitia existenta–non-existenta pare a fi cea mai radicala si, totusi, fizica atomica ne obliga sa trecem de granita dintre existenta si non-existenta. Aceasta este asertiunea cea mai dificil de acceptat in teoria cuantica si care face obiectul necontenitelor reinterpretari. In acelasi timp, situarea deasupra conceptelor de existenta si non-existenta reprezinta unul din aspectele stupefiante ale misticii orientale.