Uneori, subiectele de mistere din istorie implică subiecte ale căror date par a fi „supranaturale”, iar subiectul giganților care au existat în timpuri demult apuse reprezintă unul dintre acestea… Dar, când acest subiect apare în timpuri mai apropiate de noi, atunci ar trebui să avem o altă perspectivă. Ca, de exemplu, povestirile despre giganții peruviani din secolul al XVI-lea, atunci când primii cuceritori spanioli au ajuns în această regiune.
Unul dintre primele rapoarte despre giganții peruvieni este povestea conquistadorului Pedro Cieza de Leon, ce apare în lucrarea „Comentarii despre incaşii regali”, volumul 1. Acest bărbat aparent nu i-a văzut pe giganți cu ochii lui, ci a vorbit cu cei care i-au văzut.
În raportul său, Pedro povesteşte: „Unii dintre ei erau atât de înalți încât un bărbat de mărime obișnuită abia putea să-i ajungă la genunchi. Membrele lor erau proporționale cu trupul, dar capetele lor uriașe, cu părul până la umeri, erau monstruoase. Ochii lor erau uriași ca niște farfurii și fețele lor nu aveau barbă.
Unii dintre ei erau îmbrăcați în piei de animale, dar alţii erau goi, fără haine. Când au instalat tabăra, au început să sape fântâni adânci pentru apă. Le-au săpat în sol pietros și apoi au construit puțuri puternice de piatră. Apa din ele era excelentă, mereu rece și avea un gust bun”.
Oricum, giganţii care au existat odată în istorie pare un subiect interzis pentru omenire, din moment ce ştiinţa oficială nu-i recunoaşte…