Există o poveste de la începutul secolului al XX-lea despre un grup de preoți tibetani, care, se pare, cunoșteau secretul ”izvorului tinereții”. De-a lungul timpului, membrii acestui grup mistic și-au transmis acest secret unii altora, din generație în generație. Locația zonei era practic necunoscut, fiind situată ”undeva departe”. Dar, localnicii povesteau despre bătrâni care, după ce găsiseră mănăstirea și intraseră în ea, își recâștigaseră, în mod misterios, sănătatea, puterea și vitalitatea. Nimeni nu părea însă să știe pozția exactă a acestui loc ciudat și minunat, devenit legendă.
Însă, un doctor englez, care trăise în India câțiva ani și ajunsese la anii bătrâneții, slăbindu-și astfel puterile, era tot mai interesat de misterioasa legendă a ”izvorului tinereții”. A început să se intereseze îndeaproape, să strângă informații despre zonă – tot ce ar fi putut să-l ajute să găsească locul. Dorința de a găsi ”izvorul tinereții” devenea obsedantă.
Odată ajuns în India, doctorul a început să caute zona în care se presupunea că există legendarul ”izvor al tinereții”. Spre norocul lui, cunoștea cât de cât limba ținutului respectiv și-a petrecut multe luni stabilind legături și făcându-și prietenii. După alte câteva luni a început să pună cap la cap ceea ce aflase. După o expediție lungă și periculoasă în depărtatele ținuturi din Himalaya, a găsit, în cele din urmă, mănăstirea care, conform legendei, dețitiea secretul tinereții si întineririi veșnice.
După ce petrecu acolo o anumită perioadă, călugării tibetani îl învățară pe doctor anumite tehnici fizice de postură a corpului, tehnici care îl făcură să arate de parcă ar fi întinerit cu cel puțin 15 ani!