Foarte curios, dar atunci când cercetezi anumite documente istorice, ajungi la concluzii şocante. Ca, de exemplu, faptul că Danemarca se numea în trecut şi… Dacia! Să fie doar o confuzie a vechilor istorici, care identificau zona din jurul Mării Baltice cu cea a Mării Negre şi invers? Astfel, Dudon de Saint Quentin, capelanul ducelui Richard al II-lea (996-1026), în lucrarea sa „De moribus et actis primorum Normanniæ ducum”, situa originea fondatorului Normandiei, celebrul Rollon, în Danemarca, numită Dacia, redefinită spațial ca o parte a Scandinaviei. Potrivit acestei narațiuni, locuitorii țării se trăgeau din troianul Antenor, care după căderea cetății sale se instalase în Iliria.
În acest „regnum Daciae”, un duce puternic, care refuza să recunoască orice autoritate superioară lui, avea doi fii, Rollon și Gurim. Insultat de refuzul lor de a-l accepta ca stăpân, „regele Daciei” („rex Dacie”) i-a combătut, ucigându-l pe Gurim și forțându-l pe Rollon să-și părăsească țara, pentru a se îndrepta mai întâi spre insula Scandia, pe urmă spre Anglia, instalându-se în nordul Franciei, unde a întemeiat ducatul Normandiei (911-932).
În aceeași lucrare, se precizează că urmașul său, ducele normand Richard I (943-996), în lupta sa împotriva regelui franc Louis al IV-lea, a beneficiat de sprijinul puternic al lui Haigroldus uero rex Daciae magnanimus, adică a regelui Harald „Dinte albastru” (958-986). Imaginea pozitivă a acestuia din urmă, în comparație cu cea a persecutorului lui Rollon, se datorează faptului că devenise primul rege creștin al Danemarcei.