Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Pădurile sunt locuri minunate, pentru că acolo ne simţim ca în mijlocul naturii, însă unele păduri parcă sunt „vrăjite”. Iată câteva întâmplări păţite de unii martori, care ne fac să ne gândim dacă nu cumva în unele păduri acţionează forţe necunoscute…
1) În august 1897, o fetiță de 6 ani, pe nume Lillian Carney, a dispărut în statul american Maine, în timp ce ieșea cu părinții ei la cules de afine în pădure. Potrivit părinților, ea dispăruse chiar sub ochii lor. A urmat o căutare intensă a autorităţilor, însoţiţi de localnici, dar totul fără rezultat. Totuşi, până la urmă Lillian a fost găsită în pădure într-o stare confuză, asemănătoare unei transe. Întrebată ce s-a întâmplat cu ea, fata năucită a răspuns că a fost într-un loc din pădure în care soarele strălucise tot timpul în care fusese acolo. Acest lucru era destul de ciudat, având în vedere că vremea la momentul dispariției ei fusese închisă, cu nori, iar fata stătuse acolo aproximativ 46 de ore, deci prinsese şi două nopţi. Ce a fost această „lumină a soarelui” continuă pe care a văzut-o fetiţa? Rămâne un mister.
2) O relatare ciudată vine de la un utilizator Reddit, „malamuteowner77”, care ne povesteşte că a hotărât, împreună cu câinele ei, Sky, să petreacă câteva săptămâni la cabana din pădure a unei rude de-a ei. Chiar în prima zi în care a sosit, ea a decis să facă câteva fotografii din zonă pentru a le arăta mamei sale și a plecat în pădure împreună cu Sky, în jurul orei 11 dimineața. Aici avea să trăiască o experiență ciudată. Iată cum a descris ea experienţa:
„Când am început să fac fotografii, am auzit o voce care îmi spunea: „Hei, vino aici!”. M-am uitat în direcţia vocii şi am văzut o potecă pietruită, care, în mod ciudat, nu avea iarbă sau vegetație în jurul ei. Eu și Sky am început să mergem pe acea cale. Ciudat era că nu mai auzeam niciun sunet; parcă toate sunetele (păsările, vântul) erau „dezactivate”. În jurul meu, copacii pur și simplu dispăreau și mă aflam într-un fel de ceață ciudată.
„Încă puţin” – îmi şoptea aceeaşi voce. Sky m-a trezit din transă, oprindu-mă, ridicându-și capul spre mine și mârâind la ceva. Deodată, dispăruse ceața şi confuzia. Eram încă pe drum, dar aveam un sentiment foarte ciudat de groază care începea să mă cuprindă. Mârâitul câinelui meu m-a făcut să cred că nu trebuie să continui drumul pe poteca pietruită și am fugit înapoi la poienița din care am venit.
„Întoarce-te!” – ţipa vocea feminină, în timp ce amândoi fugeam înapoi. Am ajuns la poiană și ne-am întors la cabană. Am încuiat toate ușile și am tras draperiile și jaluzelele peste ferestre, pentru că simţeam că suntem urmăriți. Mi-am verificat telefonul imediat, deoarece acum aveam semnal și eram conectată la WiFi. Mai multe apeluri, mesaje text și WhatsApp-uri au venit toate simultan. O mulțime de cunoscuţi mă întrebau unde eram, iar iubitul meu se întreba de ce nu-i mai dau niciun semn. Am fost în pădure pentru ceea ce părea 1 oră. Însă era ora 21:00 și nu-mi amintesc timpul lipsă”. Aşadar, au trecut 10 ore, dar ea nu-şi aminteşte decât o singură oră…
3) Pe 22 septembrie 2012, Linda Arteaga, în vârstă de 53 de ani, făcea drumeții împreună cu fratele ei, Eddie Huff, în vârstă de 56 de ani, în pădurile din Arkansas Ozarks (SUA). La un moment dat, femeia s-a rătăcit de fratele ei. S-a pornit o căutare amplă și, din fericire, Arteaga a fost găsit chiar în acea zi în pădure, deși într-o stare foarte confuză. Când a fost întrebată cu privire la ceea ce s-a întâmplat, Arteaga nu și-a putut aminti cum se despărţise în pădure de fratele ei. În timp ce mergea, ea a susținut că a dat peste alți drumeți, dar că toate încercările de a comunica cu ei au fost zadarnice, de parcă n-ar fi fost văzut-o sau auzită deloc. Ea a mai spus că putea vedea și alte „umbre” care păreau să se ascundă de ea în pădure, despre ei spunând că ar fi fost „oameni ciudați, extrem de ciudați.” Unii care au cercetat cazul au ajuns la concluzia că femeia ar fi ingerat fructe de pădure halucinogene.