Nimeni sa nu se supere atunci cand vede ca cei rai si nedrepti sunt fericiti in aceasta viata, pentru ca rasplata bunatatii si a rautatii nu se face aici, pe pamant. Daca uneori Dumnezeu ne pedepseste dupa faptele noastre, plata aceasta nu este intreaga, ci o pregustare a ceea ce va fi in cealalta viata. Iar lucrul acesta este lasat de Dumnezeu pentru ca cei care nu cred in invierea mortilor si in Judecata de apoi sa se cuminteasca macar cu cele ce patesc pe pamant.
Vezi ca vreun om rau se imbogateste? Nu-ti pierde indrazneala! Vezi ca, dimpotriva, un om bun sufera? Sa nu te sminteasca un asemenea lucru. Cei rai primesc si rasplata si pedepse, caci omul rau nu are numai fapte rele. Este posibil ca si el sa fi savarsit niste fapte bune. De asemenea, cel bun nu se poate sa fie cu totul fara de pacat. Cu siguranta a facut, si el anumite rele. Cel rau primeste bunatatile pamantesti trecatoare ca rasplata pentru putinele sale fapte bune, iar in viata viitoare, va fi pedepsit aspru pentru toata rautatea sa. Pe de alta parte, cel bun sufera in aceasta viata pentru pacatele sale, iar in cealalta, se va bucura de imparatia cerurilor.
Vrand sa ne incredinteze de acest fapt, Sfantul Apostol Pavel ne spune: De aceea, multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit (1 Cor. 11, 30). Iata ce a scris el despre un crestin din Corint care pacatuia: Sa dati pe unul ca acesta satanei, spre pieirea trupului, ca duhul sa se mantuiasca in ziua Domnului Iisus (1 Cor. 5, 5). Dar si in Vechiul Testament, proorocul Isaia spune despre Ierusalim: Dati curaj Ierusalimului si strigati-i ca munca de rob a luat sfarsit, faradelegea sa a fost ispasita si ca a luat pedeapsa indoita din mana Domnului pentru pacatele sale (Isaia 40, 2). Proorocul David zice: Inmultitu-s-au mai mult decat perii capului meu cei ce ma urasc pe mine in zadar. Intaritu-s-au vrajmasii mei, cei ce ma prigonesc pe nedrept (Ps. 68, 5-6). Si iarasi: Vezi smerenia mea si osteneala mea si-mi iarta toate pacatele mele (Ps. 24, 19).
De aici intelegem ca toti cei buni sunt pedepsiti pe pamant pentru pacatele lor. De unde intelegem, insa, ca cei rai, care se bucura aici de toate bogatiile, vor fi pedepsiti in cealalta viata? De exemplu, pilda bogatasului si a saracului Lazar, pe care a povestit-o Domnul. Era odata un om bogat, care traia in lux, placeri si desfatari. In fiecare zi, masa sa era plina de bunatati. In acelasi timp, un sarac, pe nume Lazar, statea la poarta bogatului plin de rani si incerca sa-si amageasca foamea cu firimituri de la masa aceluia. Cand a murit Lazar, ingerii l-au luat langa Avraam, unde sufletul sau a aflat odihna si bucurie. Insa cand a murit cel bogat, a fost dus in iad, unde au inceput chinurile. Acesta, ridicandu-si ochii, i-a vazut in departare pe Avraam si pe Lazar. Atunci, a strigat cu jale catre Avraam: Parinte Avraame, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si ude varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba, caci ma chinuiesc in aceasta vapaie. Dar Avraam i-a raspuns: Fiule, adu-ti aminte ca ai primit cele bune ale tale in viata ta, si Lazar, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mangaie, iar tu te chinuiesti (Luca 16, 24-25).
De aceea, sa nu ne para rau atunci cand vedem ca cei rai sunt fericiti in viata aceasta, ci sa ne bucuram atunci cand noi suferim. Pentru ca suferintele si incercarile sunt rascumpararea pacatelor pe care le-am savarsit. Iar daca ne rascumparam pacatele aici, pe pamant, dincolo vom avea parte de mantuire. De aceea spune Apostolul Pavel: Necazul nostru de acum, usor si trecator, ne aduce noua, mai presus de orice masura, slava vesnica covarsitoare (2 Cor. 4, 17). De altfel, noi nu trebuie sa cerem binele.