Cei care au vizitat piramidele egiptene din Giza au fost impresionaţi de mărimea lor (în special piramidele lui Khufu și Khafre). Însă, aceste piramide arătau altfel atunci când au fost construite iniţial. Ele arătau cu adevărat incredibile, deoarece erau finisate cu pietre lustruite din calcar, albe, permițându-le astfel să reflecte puternic lumina Soarelui.
Dar această acoperire reflectorizantă ar fi putut trimite lumina Soarelui din piramide către alte locuri importante? Donald E. Jennings, fizician la Goddard Space Flight Center, a remarcat faptul că varietatea de calcar Tura de înaltă calitate, utilizată pentru zonele exterioare ale piramidei, ar fi putut permite reflexia speculară (reflectări speculare puternice pot fi încă văzute pe piramidele cu piatră lustruită ale lui Amenemhet III și Khendjer), asemănătoare cu cele de la o fereastră de sticlă.
Reflecțiile către punctele de la orizont ar fi fost vizibile de la distanțe mari. Într-o anumită zi și oră, în care Soarele era așezat corespunzător, un observator staționat într-un loc îndepărtat ar fi văzut o lucire momentană, în timp ce reflexia Soarelui se deplasa pe fața piramidei.
Jennings a modelat reflecțiile speculare din piramida Khufu și a stabilit datele și orele anuale în care acestea ar fi fost vizibile în situri antice importante din calendarul egiptean. Investigația sa este documentată într-o nouă lucrare pe arXiv.org, „Specular Reflection from the Great Pyramid at Giza”.
Siturile pe care Jennings le-a inclus în cercetarea sa au fost Heliopolis („Orașul Soarelui”, care găzduiește Templul lui Ra), piramida lui Djedefre și Memphis (capitala Vechiului Regat din Egipt). Modelând direcţia Soarelui și modul în care lumina sa s-ar fi reflectat de la piramide către acele locuri, el a reușit să stabilească datele pentru momentul în care ar fi avut loc efectul.
Astfel, în zilele de toamnă și de iarnă, în fiecare trimestru, reflecțiile ar fi fost direcționate către Heliopolis. Imaginați-vă că stați la Heliopolis la începutul lunii februarie 2560 î.Hr., privind spre sud-vest peste valea Nilului. Piramida uriașă finalizată recent strălucește alb și domină orizontul. Dintr-o dată, chiar înainte de prânz, piramida începe să lumineze și curând strălucește ca un al doilea Soare, imitând un apus de soare. Strălucirea durează câteva momente înainte de a se estompa. Pentru acel scurt timp, marea piramidă controla Soarele, trimițând o bucată din Soare către Templul lui Ra.
Lucrarea lui Jennings calculează, de asemenea, orele și locurile în care reflexia Soarelui era trimisă la orizont, menționând că la solstițiul de iarnă, reflexia Soarelui de pe fața sudică a piramidei Khufu era la 39,8˚; în acest aranjament, Soarele într-un anumit sens își vedea propria reflexie.
Jennings recunoaște că nu există nicio menţiune documentară dacă marile piramide au produs reflexii speculare, dar, având în vedere rolul central al Soarelui în cultura egiptenilor, este probabil că ei ar fi luat în considerare fenomenul fizic.
Sursa (traducerea şi adaptarea proprie): arXiv.org