Imagine: generata de AI (Microsoft Designer)
În vechea Grecie, până la vârsta de 7 ani, copilul se afla în grija mamei, principala lui preocupare fiind jocul. După această vârstă, băiatul era încredințat unui pedagog. Acesta îl însoțea pe copil la școală, la palestră (terenul de jocuri sportive), la ceremonii și îl învăța bunele purtări. Era sever și utiliza deseori nuiaua…
Atena poseda numeroase școli, procentul cetățenilor liberi care învățau carte fiind relativ mare. Platon spunea că numai mulțumită învățăturii omul devine ființa cea mai desăvârșită. La Atena școlile erau particulare, spre deosebire de Sparta, unde aparțineau statului. Numai copiii familiilor celor mai avute puteau parcurge toate treptele de învățământ. Programa școlară cuprindea: citirea, literatura, muzica, educația fizică, aritmetica și desenul.
De la 7 la 18 ani, fiii si fiicele stăpânilor de sclavi din Sparta trăiau exclusiv în internatele de stat, în educarea lor punându-se accentul pe mânuirea armelor și deprinderea cu o viață aspră. Se începea cu învățarea alfabetului. Existau și abecedare cu diferite silabe scrise pe tăblițe de lut. Elevii învățau să scrie cu ajutorul stilului cu vârf ascuțit pe niște tăblițe de lemn acoperite cu un strat subțire de ceară. Când începeau să scrie mai bine, în locul tăbliței foloseau papirusul, pe care îl liniau şi condeiul de trestie. Elevul scria cu minuscule, fără semne de punctuaţie sau accente.
Aritmetica se preda intuitiv, cu ajutorul fructelor, al degetelor, pietricelelor. De asemenea, era folosit abacul: o tăbliță de scândură cu niște gropiţe care despărțeau unitățile de zeci și zecile de sute. În aceste scobituri, elevii așezau pietricele cu diverse valori nominale, efectuând operaţii aritmetice cu numere întregi și cu fracții!
Orele începeau la răsăritul soarelui și se terminau la asfințit. Vacanța se lua primăvara. Elevul atenian învăța sa cânte din gură și la un instrument muzical, de obicei liră sau flaut.