Pe vremuri, când nu existau calculatoarele, falsurile de acte şi documente se făceau în masă. Am găsit o carte pe Internet (pe digibuc.ro), intitulată „Falşuri, fraude şi raze ultra-violete”, apărută în anul 1933, şi scrisă de un specialist în descoperirea acestor falsuri, Henri H. Stahl (1877-1942). Acolo, autorul ne prezintă câteva din cazurile cu care s-a întâlnit în viaţa lui, demascând toate aceste falsuri. Citez câteva fragmente din cartea respectivă (foarte ciudat că acum peste 90 de ani, se spunea „falşuri” cu „ş” şi nu „falsuri”).
* Alte falsuri parţiale se fac prin ştergerea unei cifre sau unor cuvinte şi înlocuirea lor printr-un alt text. De exemplu, pe un testament, testatorul scrisese: „Las jumătate din avere”; plastograful a îndreptat: „las întreaga avere”; în loc de „Mai”, faci „Martie”, în loc de 5 faci 6, în loc de 2 faci 9, spălând talpa lui 2 etc.; în loc de 400 faci 4000 sau chiar 400.000, în loc de 60.000 faci 160.000, etc.
* Am expertizat un act de concesiune petroliferă prin care un ţăran vindea o parcelă. Plastograful a făcut din cifra 1 un 7. Am dovedit nu numai falsificarea, dar şi semnătura vânzătorului a fost dată în stare de beţie. Martorii au confirmat ulterior ceea ce afirmase grafologul studiind alterările caracteristice ale scrisului la alcoolici.
* Am dovedit că cifra 7100 a fost prefăcută prin fals în 17100, deoarece chitanţa incriminată, fiind scrisă cu creionul pe o masă de brad, la microscop se observa perfect de clar striaţiunile fibrelor lemnului; pe câtă vreme cifra şi parantezele adăugate nu prezentau aceleaşi striaţiuni, deoarece falsul n-a putut fi făcut pe aceeaşi masă de brad ca originalul.

* Cel mai nostim caz supus expertizei mele a fost o poliţă pe care emitentul scrisese „Voi plăti la sfârşitul lunii”; dar mai târziu, a schimbat pe „n” în „m”, asa încât citeai: „Voi plăti la sfârşitul lumii”.