Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
In lume exista foarte multe obiceiuri de Anul Nou. Bastinasii din Noua Guinee bat cu frenezie tam-tamul in tobe din busteni scobiti. Spaniolii savureaza 12 boabe de struguri, iar indragostitii din Chile se imbratiseaza in voie fara ca acest lucru sa supere pe cineva.
Pentru membrii triburilor primitive din Noua Guinee, sarbatoarea Anului Nou, adusa pe meleagurile lor indepartate de europeni, este cunoscuta sub numele de „Neyia“. Ei canta, danseaza si se ospateaza cu purcei fripti, tuberculi de yarn (o planta care aduce cu cartoful) si banane.
La Madrid, cate un bob de strugure consumat la miezul noptii cu fiecare bataie a ceasului inseamna noroc in tot cursul anului. Pe vremuri, tinerii din Santiago de Chile, unde morala era de obicei pazita cu strasnicie, nu prea aveau prilejul in cursul anului sa se sarute, cel putin in public. In noaptea de Anul Nou insa, acest lucru le era permis fara nicio restrictie. In consecinta, luna ianuarie aduce totdeauna cu sine un adevarat val de logodne si casatorii.
In Bosnia, taranii se indreapta la miezul noptii pe potecile troienite spre grajduri si hranesc vitele cu painea cea mai buna, proaspat scoasa din cuptor. Locuitorii Romei arunca pe fereastra vesela si mobila veche, iar cei ai Maltei sporesc cu var treptele de la intrarea casei vecinilor, lucru considerat, de asemenea, aducator de noroc.
Desi japonezii, ca si musulmanii si evreii de altfel, sarbatoresc Anul Nou la alte date calendaristice, multi dintre ei se alatura celor ce se calauzesc dupa calendarul gregorian, potrivit caruia revelionul cade la 31 decembrie. In Tunisia, tara musulmana, se practica uratul de Anul Nou, cei care ureaza primind in schimb o suma de bani.
In insulele Honolulu, locuitorii de origina japoneza consuma icre, iahnie de fasole si carne de balena. Despre carnea de balena se spune ca pe barbati ii face puternici, iar femeilor le aduce multi copii.

Multe tari de la sud de Ecuator considera sosirea Anului Nou ca data oficiala de inaugurare a perioadei vacantei de vara. De obicei, o data cu 1 ianuarie, incepe un sezon torid si secetos care dureaza 3 pana la 4 luni.
In Scotia, Revelionul este prilejul unor petreceri dintre cele mai zgomotoase, iar 1 ianuarie constituie o sarbatoare respectata cu sfintenie. Ajunul Anului Nou (sau Hogmany) este de fapt sarbatoarea cea mai draga a scotienilor. Ea este intimpinata in sunetul traditionalelor cimpoaie si cu consum supranormativ de whisky. Toti scotienii se imbraca, cu aceasta ocazie, in costume nationale. Barbatii inalti si bruneti sunt oaspeti bineveniti in orice casa din Scotia in ajunul Anului Nou, in special daca trec primii dupa miezul noptii pragul unei case. Acesta este un semn de noroc pentru tot restul anului. Ei sunt si mai bineveniti daca aduc un ciot de carbune, simbolizand caldura in tot timpul anului, un hering afumat – hrana din belsug, precum si nelipsita sticla de whisky.