Nascut intr-o familie instarita din Nursia (Italia), in jurul anului 480, Sfantul Benedict a fost fondatorul Ordinului Benedictin si este considerat parintele monahismului occidental.
Diavolul il ispiteste pe Benedict
In tinerete, Benedict si-a facut studiile la Roma, care isi traia la acea vreme ultimii ani de oras imperial. Potrivit traditiei, a avut o sora geamana, Scholastica, ambii fiind copiii lui Entropius si ai Abundantiei. Scarbit de degradarea vietii din cetatea romana, Benedict prefera sa traiasca intr-o pestera situata la poalele muntilor Abruzzi. Timp de trei ani de zile a dus o viata de pustnic. Potrivit traditiei, diavolul l-a incercat cu naluciri de femei. Pentru a scapa de ispita, sihastrul s-a rostogolit prin urzici si spini pana ce trupul i s-a insangerat, dar a indurat cu cerbicie suferintele.
A vrut sa fie otravit…
Auzindu-se de faptele sale, in jurul anului 520, a fost ales abate al manastirii Vicovaro, care se afla in apropiere. Monahii l-au rugat sa devina abate, insa Benedict a acceptat cu greu, spunandu-le ca nu era vrednic de o responsabilitate asa de insemnata. S-a dovedit – totusi – un abate mult prea riguros pentru gusturile calugarilor, asa ca s-au gandit sa scape de el. I-au pus otrava intr-un pahar, dar sfantul a facut semnul crucii deasupra acestuia si s-a spart.
12 comunitati a cate 12 calugari

Dupa experienta de la Vicovaro, Benedict a inceput sa-si adune propriii discipoli. I-a organizat in douasprezece comunitati a cate doisprezece calugari. Fiecare dintre comunitati era condusa de un diacon. Aristocratia romana a inceput sa-si aduca odraslele pentru a fi educate de sfant. Unul dintre copii, pe nume Maurus, a devenit cel mai cunoscut discipol al sau.
Minunile Sf. Benedict
Benedict a devenit cunoscut in intreaga lume crestina pentru miracolele sale. Trei din cele doisprezece manastiri pe care le infiintase se aflau pe varfuri de munte, iar calugarii lor se plangeau ca le era greu sa coboare pana la paraul din care se alimentau cu apa. Asa ca i-au cerut sfantului sa le mute. Fondatorul Ordinului a urcat pe varfurile muntilor, a pus trei pietre, dupa care a trimis monahii sa sape sub acestea. Calugarii au ascultat porunca si au gasit izvoare de apa, nemaifiind necesara mutarea manastirilor. Altadata, Benedict a inviat un monah peste care se prabusise un zid.
In anul 529, Sfantul Benedict s-a mutat la Monte Cassino (la jumatatea distantei dintre Roma si Neapole). Si-a adus aici aproape toti calugarii si a infiintat una din cele mai mari manastiri din Europa. Benedict a instituit Regula vitae monastice. Este vorba de un document de baza al crestinismului occidental (sau al civilizatiei occidentale). Monte Cassino s-a dezvoltat intr-o perioada tulbure, in care Italia era invadata de lombarzi, iar armatele bizantine incercau sa cucereasca Imperiul roman de apus. Bantuiau tot felul de epidemii si foametea devenise crancena.
Regele got, Totila, care era un reprezentant al noii ordini instaurate, a venit sa-l viziteze pe Benedict. In primul rand, paganul a vrut sa verifice puterile sfantului. A imbracat un slujitor in hainele sale pentru a vedea daca ii va fi descoperit trucul. Benedict i-a dovedit ca poseda puteri iesite din comun, demascandu-l pe falsul rege. Totodata, a profetit sfarsitul lui Totila in zece ani, ceea ce s-a adeverit.
Numeroase alte minuni au fost atribuite sfantului Benedict, dintre care mai amintim numai atragerea de donatii de paine la manastire in timp de foamete.