Valentine Greatrakes, vindecator irlandez celebru, s-a nascut in 1629. Familia sa, cu descendenta engleza, s-a stabilit in comitatul Waterford. Povestea lui este remarcabila… pur si simplu vindeca oamenii prin atingere.
Greatrakes a vindecat oameni de multe infirmitati, in intregul Waterford si in comitatele vecine. In cele din urma faima lui a atras si bolnavi din Anglia, unde facea ravagii ciuma. In vara lui 1665, renumele lui a ajuns pana la Londra, la urechile vicontelui Conway. Sotia vicontelui suferea inca din tinerete de dureri de cap care n-o lasau sa duca o viata normala, iar vicontele dorea cu disperare s-o ajute. El l-a abordat pe Greatrakes, care n-a fost capabil s-o vindece pe vicontesa; in schimb, a vindecat sute de alti oameni, intre care si capete incoronate, oameni de stiinta si literati. Chimistul si fizicianul englez Robert Boyle a atestat sapte dintre vindecarile lui Greatrakes la care asistase personal, dar el era inclinat sa le atribuie „unei norocoase agitatii a sangelui si a starii de spirit, conducand la vindecarea stimulata de imaginatia exaltata si trairile puternice”.
In ciuda succeselor de amploare, vindecatorul irlandez a infruntat si o opozitie ardenta, mai ales in persoana lui David Lloyd. Lloyd, preotul lui Isaac Barrow (om de stiinta englez de vaza), a scris si a distribuit un pamflet distrugator de critic la adresa lui Greatrakes si a pretentiilor sale. Greatrakes a raspuns scriindu-si autobiografia, sperand ca-si va demonstra astfel autenticitatea si sinceritatea. In paginile acesteia sunt incluse marturii semnate de John Wilkins (fondator al Royal Society), de platonicienii Ralph Cudworth si Benjamin Whichcote de la Cambridge, de poetul Andrew Marvell, de cativa medici si multe alte figuri proeminente. Dincolo de orice controversa este faptul aratat de aceste consemnari, si anume ca Greatrakes a facut o impresie profunda si durabila asupra locuitorilor Londrei, de la cel mai mic pana la cel mai mare.
La fel ca si alti vindecatori din alte timpuri, Greatrakes actiona asupra bolnavilor in modalitati spectaculoase, spontane. Ii lovea, ii masa, cateodata folosea un cutit pentru a deschide abcese, le dadea urina sa pentru a fi bauta sau pentru a unge cu ea ranile sau leziunile, sau scuipa in ochii celor care isi pierdusera vederea. El insista cu sinceritate asupra faptului ca nu era decat un instrument al lui Dumnezeu, afirmatie care probabil ca i-a sporit eficienta in fata devotatilor.
Pacientii lui Greatrakes aveau deseori crize convulsive, cazand in stari lipsite de simtire, cel putin temporar, a caror profunzime putea fi verificata folosindu-se ace si cutite. Vindecatorul irlandez extragea uneori durerea prin degetele picioarelor si o arunca la fel ca pe o apa murdara.
Incredibil om…