În urma marelui incendiu de la Londra din 1666, oamenii au început să vadă o figură vaporoasă plutind deasupra râului Tamisa și în rămășițele carbonizate ale clădirilor supraviețuitoare. Pagubele cauzate de incendiu în oraș au fost devastatoare, deși se crede că doar 6 persoane și-au pierdut viața, incendiul lăsând în jur de 85% din populația Londrei fără adăpost. Când locuitorii Londrei au început să vadă o apariție îngerească, aceasta a fost văzută ca un semn de speranță.
Au fost înregistrate 6 viziuni ale îngerului în această perioadă; scriitorul Samuel Pepys a observat atunci „ceea ce poate fi descris doar ca un înger”. Vizualizările apariției au avut un efect pozitiv asupra mentalității populației londoneze, fiind văzut ca un semn bun și inspirând oamenii să continue viaţa după tragedie. Mulți dintre cei care l-au văzut pe înger au raportat un sentiment profund de liniște și seninătate care durează ceva timp după aceea.
În timpul ambelor războaie mondiale, îngerul a fost văzut de multe ori, întărind astfel teoria conform căreia viziunea este intervenția divină în vremuri de necaz.
Observările continuă până în ziua de azi; o fotografie a fost surprinsă pe camera foto chiar în 2006 de către un student, lângă restaurantul plutitor Queen Mary. Viziunea a fost văzută și în același an de patru martori aproape de London Eye.
Au fost oferite explicații raționale pentru a explica observaţiile îngerilor: vaporii bărcilor, presiunea atmosferică şi altele. Este posibil ca observaţiile să fi fost sporadice de-a lungul anilor, dar apariția continuă să stârnească dezbateri și uimiri, mai ales în rândul celor care au avut norocul să fie martori la viziune.