Sf. Anton, fondatorul de origine egipteana al manastirilor crestine, a trait in jurul secolului 3 dupa Hristos. Sfantul Anton s-a intalnit in desert cu o fiinta ciudata, de statura mica, care a disparut in zbor dupa ce i-a vorbit cateva clipe:
Nu peste mult timp, intr-o mica vale marginita de stanci din toate partile, el a vazut un omulet cu un bot acoperit cu o gluga, cu coarne in frunte si cu extremitati asemanatoare unor copite de capra. Cand l-a vazut, Anton, ca un bun soldat, si-a apucat scutul credintei si coiful sperantei: totusi creatura a incercat sa-i ofere un fruct de palmier pentru calatorie ca semn de pace. Vazand acestea, Anton s-a oprit si a intrebat cine este.
Iata ce raspuns a primit: „Sunt o fiinta muritoare si unul din locuitorii Desertului pe care paganii i-au inselat cu diferite forme de cult sub numele de fauni, satiri si incubi. Am fost trimis ca reprezentant al tribului meu. Te rugam sa-l implori pentru noi pe Dumnezeul tau si al nostru, care, am aflat, a venit o data sa salveze omenirea si ≪al carui cuvant a ajuns departe, in toata lumea≫”.
In vreme ce rostea aceste cuvinte, obrajii batranului calator erau scaldati in lacrimi, semne ale simtamintelor sale profunde, ale bucuriei pe care o impartasea astfel. El se bucura de gloria lui Hristos si distrugerea Satanei si se minuna in acelasi timp ca putuse intelege limba satirului si, lovind pamintul cu toiagul, spuse: „Blestemata fii, Alexandrie! Animalele vorbesc de Hristos si tu te inchini monstrilor si nu lui Dumnezeu!’
Nu terminase de vorbit cand, ca si cum ar fi avut aripi, creatura isi lua zborul. Nu trebuie sa ne indoim ca acest incident a avut loc; din nou, prin intermediul acestei povestiri, ne aflam in fata unei relatari a carei buna credinta nu poate fi pusa la indoiala: vietile sfintilor sunt pline de miracole care ar trebui luate mai degraba ca figuri de stil decat ca observatii stiintifice. Important este ca textele religioase contin astfel ele material ce ofera, chipurile, scrisori de innobilare unei categorii de fiinte despre care se credea ca sunt de origine supranaturala. Observatii caale Sf. Anton se dovedesc fundamentale atunci cand autoritatile religioase sunt confruntate cu problema evaluarii relatarilor medievale despre fiinte din cer, a evocarii de demoni prin mijloace oculte si a miracolelor moderne.
Detaliile si terminologia observatiei nu sunt importante. E de ajuns sa notam ca fiinta stranie este denumita satir sau pitic, in timp ce sfintul afirma ca paganii folosesc si numele de faun sau incubus. Sfintul Ieronim vorbeste de „un om de felul acela”. Studiind aceste legende, vom intalni aceeasi confuzie. In relatarea de mai sus, totusi, pentru Sf. Anton este limpede cel putin ca creatura nu e nici inger, nici demon. Daca ar fi fost, l-ar fi recunoscut imediat.