Poate exista lumină sub suprafața Pământului, fără nicio expunere la Soare? În mod surprinzător, răspunsul este DA. Organismele bioluminiscente au capacitatea de a străluci aproape ca prin magie. Multe organisme își folosesc capacitatea naturală de a produce lumină pentru a păcăli prădătorii, pentru a atrage perechele lor și chiar pentru a comunica.​Cuvântul pentru această capacitate aparent magic este numit „bioluminiscență”, care vine la „bio” = „viață” și „Lumin” = „lumină”. ​​Cele mai multe dintre aceste organisme, cum ar fi planctonul, au o strălucire albastră, dar pot avea şi o strălucire de culoare roșu, verde sau portocaliu. Unele organisme mici de plancton (zooplancton) sunt suficient de mari pentru a se putea vedea cu ochiul liber.
Majoritatea zooplanctonului bioluminiscent nu străluceşte în întuneric. Zooplanctonul foloseste bioluminiscența pentru a atrage un partener. Astfel, nu numai că biochimia naturii este fascinantă, dar poate fi și extrem de frumoasă.
„Viermele strălucitor” este numele comun pentru diferite grupuri de larve de insecte și femele larviforme adulte care strălucesc prin bioluminiscență. Strălucirea pe care o produc, printr-o reacție chimică, este incredibil de eficientă; aproape 100% din consumul de energie este transformat în lumină. De ce unele ciuperci emit lumină? Lumina nu este obișnuită în cazul ciupercilor; oamenii de știință au descris aproximativ 100.000 de specii de ciuperci și doar 75 dintre acestea strălucesc.

Australia și Noua Zeelandă au unele dintre cele mai spectaculoase peșteri, unde se poate face tururi ghidate pentru a asista la acest fenomen natural. Cu nenumărate peșteri subterane bine luminate și caverne strălucitoare, ne-am putea întreba cine ar putea locui în vastele zone neexplorate aflate sub crusta Pământului.
Ideea că planeta noastră este alcătuită dintr-un interior gol nu este una nouă. Unele dintre cele mai vechi culturi vorbesc despre civilizații din interiorul unor vaste orașe-cavernă, situate sub scoarţa Pământului. Conform anumitor tradiții budiste și hinduse, tunelurile secrete leagă Tibetul de un paradis subteran, care se numeşte Agartha. În India, această oază subterană este cunoscută cel mai bine după numele său sanscrit, Shambala.
Multe organizații oculte, autori ezoterici și societăți secrete sunt de acord cu aceste mituri și legende ale locuitorilor subterani, care sunt rămășițele civilizațiilor antediluviane, care și-au căutat refugiu în caverne goale din interiorul Pământului. Presupunând că miturile sunt adevărate, iar Pământul este parțial gol, cum ar putea ca viața să existe în subteran?
Dar, cum ar primi organismele ventilația necesară pentru a respira la kilometri sub suprafața Pământului? Copacii de suprafață și pădurile tropicale sunt responsabile pentru mai puțin de o treime din oxigenul Pământului, în timp ce plantele marine, cum ar fi fitoplanctonul, sunt responsabile pentru între 70 și 80% din oxigenul din atmosfera Pământului. Marea majoritate a oxigenului nostru provine din organisme acvatice.

Fitoplanctonul și algele produc oxigen ca produs secundar al fotosintezei, un proces care transformă dioxidul de carbon și lumina în zaharuri, care sunt apoi folosite pentru energie. În timp ce procesul de fotosinteză implică de obicei prezența luminii solare, Soarele nu este singura sursă de lumină sau energie disponibilă capabilă să alimenteze fotosinteza. În loc să folosească lumina pentru a crea material organic (fotosinteză), microorganismele din partea de jos a lanțului trofic folosesc substanțe chimice precum hidrogenul sulfurat (chimiosinteză). Aşadar, pe fundul mării, există ecosisteme înfloritoare care primesc energie nu de la Soare, ci de la căldura și substanțele chimice furnizate de planeta însăși.
Pentru multe mii de specii care locuiesc în adâncuri, energia de susținere a vieții nu curge în jos de sus, ci vine sus din interiorul Pământului. Chiar și în scenariul puțin probabil în care fiecare copac de pe Terra ar fi fost tăiat, am putea totuși să respirăm datorită vieții vegetale acvatice (de ex. alge). Pământul are o cantitate enormă de apă, iar aceste oceane, râuri și lacuri sunt pline de numeroase specii de organisme biologic active, producătoare de oxigen.
Ce dovezi există că o biosferă durabilă ar putea exista la kilometri întregi sub suprafața Pământului, total izolată de hrana și ciclul de viață stabilit oferit de Soare? Au fost întreprinse numeroase eforturi pentru a accesa interiorul Pământului. Expedițiile polare, cum ar fi Operațiunea Highjump, rămân încă în mare parte clasificate și au fost învăluite în secret de zeci de ani…