În lucrarea ebraică medievală „Talmud Hagigah” ni se vorbeşte despre un Cosmos împărțit în niveluri progresive de lumină.
În Biblie, Geneza 1:6, se spune că „Dumnezeu a spus: să fie un cer dedesubt”. Dar versiunea originală, care a supraviețuit într-un text ebraic din Evul Mediu timpuriu (comentat în secolul al XII-lea de către misticul Yishtq cel Orb), atrăgea atenția că nu trebuie să se citească „raqia” = „boltă cerească” – ci „qerit” = „crăpătură, ochi de lumină”. Prin această crăpătură în cer, un soi de trecătoare de dimensiuni uriașe, ar fi trecut diferitele neamuri străine din spațiu; iar trecătoarea aceea făcea legătura între Pământ și restul Universului, alcătuit dintr-o „mie de mii de lumi”, precum și cu locuitorii acestui rest de Univers, acei acei îngeri şi serafimi şi alte fiinţe cereşti pomeniţi în Biblie şi în alte lucrări ezoterice.
Acest hotar fizic (crăpătură) nu ar fi altceva decât un stargate (poartă stelară) sau gaură de vierme, aşa cum este ea cunoscută în fizica contemporană.