In zilele noastre, bogatele cunoasteri spirituale obtinute si acumulate de-a lungul unor milenii in subcontinentul indian au beneficiat -prin teosofia moderna – de o noua si ampla reactualizare, redata uneori chiar cu formulari scientizate. Drept urmare, in special in ultimul secol, multimi de oameni din toate continentele au intrat in contact cu diferite parti ale acestui tezaur oriental si sunt tot mai patrunse de profunzimea cunoasterilor respective, fara a-si parasi propriile credinte religioase. Pe care de fapt le completeaza pe aceasta cale.
Dar poate ca, mai mult decat in textele cunoasterilor si ale intelepciunii regasite arheologic in vestigiile altor civilizatii antice, vechile scrieri ce ne-au parvenit din marea zona indiana au excelat intr-o coloratura filozofica extinsa la nivel spatial. Astfel, de exemplu, spre deosebire de cosmogoniile regasite in cunoasterile vechilor egipteni, la mayasi, cat si la alte civilizatii din era anterioara, inteleptii de limba sanscrita au preluat prin „revelatii” si au cristalizat in timp o impresionanta „cosmogonie spirituala”: intregul Cosmos are la baza un „Suflet Universal”, un „Suflet Suprem” etern.
In vechiul text initiatic „Bhagavad-gita”, ca si in alte Upanisade, aceasta cunoastere „revelata” a fost redata ca o idee fundamentala:
„Adevarul Suprem este si inauntru ca si in afara, in ceea ce este miscator, ca si in ceea ce este nemiscat; El depaseste puterea de perceptie si de intelegere a simturilor materiale. Infinit de indepartat, El este de asemenea foarte aproape. Desi, El pare a fi divizat, Sufletul Suprem ramane indivizibil; El este Unul. Desi, El sustine tot ce exista, tu sa intelegi ca El este si cel care le nimiceste, dar si face sa se dezvolte totul” (cap. 13; verset 16-17).
„Cel care vede ca Sufletul Suprem insoteste, in toate corpurile, sufletul distinct si intelege ca niciodata nici Unul si nici celalalt nu vor pieri, vede adevarul” (cap. 13; vers.28).
Fiind Absolutul, inca din inceputuri, „Sufletul Suprem” este cel care a proiectat in Spatiu nu numai imensele cantitati de materie care au devenit astri, ci si imense multimi de „scantei” din propria-i „Fiinta”. Aceste scantei au devenit sufletele oamenilor de pretutindeni. Drept urmare, intre marele „Suflet Universal” si sufletul fiecarui om ar exista o identitate totala! Intr-un final indepartat, inca nestiut, miriadele de „scantei” – suflete umane, ajunse la capatul unui indelungat periplu evolutiv, vor obtine o stare de beatitudine permanenta -Nirvana, urmand ca apoi sa revina la sursa din care au plecat in eonii anteriori ai Creatiei!

Superioritatea unor atare gandiri, framantate si cristalizate in milenii de mult timp trecute, este regasita si in insusi modul foarte simplu si concis in care au fost exprimate in Upanisade:
„Intregul Univers are ca viata Divinitatea Suprema. Aceasta Divinitate este adevarul. Ea este sufletul universal. Acesta esti tu.”