Imagine: generata de AI (Microsoft Designer)
Telepatia se referă la abilitatea de a comunica informație de la o minte la alta, fiind o formă de percepție extrasenzorială sau cogniție anormală. Ştiinţa nu ştie cum se explice telepatia din punct de vedere logic, dar totuşi au apărut tot felul de opinii.
În opinia fizicianului argentinian Eduardo Baranovski, cercetător la Colegiul Imperial al Universității din Londra, telepatia ar putea rezulta din focalizarea razelor cosmice, din generarea și utilizarea fasciculelor de protoni sau a grupurilor de particule ce pot antrena o modificare a câmpului gravitațional. Potrivit altor ipoteze la fel de suprinzătoare, telepatia s-ar datora unei forțe naturale (a cincea), încă nedefinită sau altor dimensiuni decât cele patru cunoscute azi, sau, la fel de bine electromagnetismului, neluat în calcul până acum de experiențele efectuate.
Fizicianul Richard Feynman avansează la rândul său ipoteza existenței unor microparticule încă necunoscute ce ar putea fi vectorul telepatiei. Dar niciun cercetător nu a demonstrat existența acestor particule și nici nu a confirmat-o pe cea a tahionilor, despre care vorbește un alt fizician, Gerald Feinberg. Tahionii ar fi particule capabile să se deplaseze mai repede decât lumina. Astfel, un masaj mental pornit dintr-un loc foarte îndepărtat ar putea fi captat în timp real grație tahionilor. Dar aceste particule nu au decât o existență matematică, ipotetică.
O alta ipoteză este cea a câmpurilor morfogenetice și aparține lui Rupert Sheldrake. El imaginează un sistem al unor câmpuri aparținând unei forțe non-energetice, un fel de memorie colectivă care ar funcționa în afara spațiului și timpului și care ar uni între ele diversele manifestări ale naturii.