A fost odată ca niciodată, în deşerturile din Arabia Saudită, un oraș care în mod misterios a dispărut împreună cu locuitorii săi. În acest oraş pierdut, legendele spun că Djinii (sau Giganţii) convieţuiau cu oamenii (Djinnii sunt creaturi supranaturale, de obicei răuvoitoare, din mitologia arabă. Ei apar de asemenea și în tradițiile islamice, fiind de multe ori menționați în Coran și în multe alte texte musulmane). Astăzi, acest oraş pierdut al Giganţilor, denumit şi Iram (Irem), a devenit un fel de „Atlantida a nisipurilor”. Reputaţia sa a devenit malefică, fiind menţionat în Coran, ca urmare a practicilor de idolatrie.
Autorul SF, HP Lovecraft, preciza faptul că aici este locul de naştere al lui Cthulhu, o zeitate demonică din spațiul cosmic. În cadrul credinţei islamice, se vorbeşte despre o străveche metropolă, în care existau clădiri cu stâlpi uriaşi, şi în care locuia o rasă de Giganţi, care erau superiori oamenilor, atât din punct de vedere intelectual, cât și fizic, dar, din cauza aroganţei lor, a provocat mânia lui Dumnezeu, ducând astfel la distrugerea lor.
Despre Iram, „oraşul pierdut al Giganţilor”, ne vorbeşte Abdul Alhazred, poetul nebun din Sanaa, Yemen, care a trăit în secolul al VII-lea d.Hr. El a scris „Necronomicon” sau „Cartea răului”. Poetul Alhazred a călătorit în întregul Orient Mijlociu în căutarea adevărurilor și a iluminării. În prefaţa lui „Necronomicon”, Alhazred ne spune că a văzut fabulosul Iram (Orașul Coloanelor) și că a găsit un oraș fără nume în deșert, sub ruinele căruia se afla un sanctuar cu manuscrise care conțin cunoștințe sacre despre rasa care a precedat omenirea.
Misticii arabi considerau orașul Iram un loc foarte important și sacru. Acest oraș legendar a fost construit la ordinul lui Shah Shad Dada, conducătorul unui trib pe care evreii l-au numit „Nephilim” (din rasa Giganților). Magicienii arabi credeau că Iram se află la un alt nivel al realității, acest loc fiind considerat o ușă secretă către „Marele Vid”. Vrăjitorii pătrundeau în oraș doar cu stări modificate ale conștiinței. O legendă ne spune că înainte de apariția oamenilor, pe Pământ trăiau Djinii. Din motive secrete, aceştia s-ar fi mutat într-o altă realitate și acum sunt „înghețați” în ea, adică sunt într-o stare latentă.
Un cercetător în domeniu, Phillip Gardner, a spus următoarele despre oraşul Iram: „Unele tradiţii spun că Iram a fost construit de Djinni înainte de Adam şi a fost mai târziu locuit de oameni”. Tot acelaşi cercetător crede că oraşul Iram este legat de „Veghetorii”, care sunt amintiţi în „Cartea lui Enoh” din Biblia apocrifă. „Veghetorii” sunt îngeri uriaşi care au fost trimişi pe Pământ, pentru a veghea asupra oamenilor și ei sunt cunoscuți şi ca „Giganţi” / Nephilim.
Dar, chiar a existat acest „oraş al Giganţilor”, Iram? În 1973, arheologii au descoperit la Elba (Siria) un mare număr de tăbliţe cuneiforme. Ele sunt de mii ani vechime şi au adus lumină asupra istoriei străvechilor imperii din Orientul Mijlociu – Imperiul Sumerian sau Akkadic. Aceste tăbliţe conţin înregistrări ale comerţului pe care oraşul-cetate Elba l-a făcut cu alte naţiuni şi oraşe; printre ele, apare şi „Iram”, aflat în sudul Peninsulei Arabiei, undeva în deşertul aflat astăzi în Arabia Saudită, Yemen, Oman şi Emiratele Arabe Unite şi denumit şi „Deşertul Gol”. Aceşti giganţi care trăiau în Iram erau cunoscuţi şi sub numele de „Giganţii lui Aad”, pentru că se aflau sub conducerea lui Shaddad bin Aad, fiind blestemaţi de către Dumnezeu. În Coran, se vorbeşte de mai multe ori despre locuitorii lor giganţi. Fiind, de asemenea menţionat în „O mie şi una de nopţi”, unii cred că oraşul Irem ar fi fost construit în jurul anului 3000 î.Hr., dar apoi a fost pierdut într-un eveniment cataclismic.

În 1930, exploratorului Bertram Thomas i s-a spus de către un beduin local că un oraş bogat, dar acum pierdut, ar putea fi găsit într-o zonă deşertică numită Ramlat Shu’ait. Asociatul exploratorului, „Lawrence al Arabiei”, a devenit interesat de Iram, pe care l-a numit „Atlantida nisipurilor”. El a pus la punct un plan pentru a-l descoperi, însă a murit într-un accident în 1935. În 1948, o echipă geologică de la Petroleum Develpoment Ltd., a găsit în mod accidental un zid masiv aparţinând unui fort străvechi în Dhofar (Oman), ca şi o peşteră care ducea către „întunericul pământului”. Din păcate, cercetările nu au fost duse mai departe atunci.
În 1992, folosindu-se mai multe imagini din satelit, s-au descoperit urme ale unei fortăreţe străvechi, undeva la limita deşertului Omanului. Arheologul amator Nicholas Clapp a descoperit ceva urme, dar este posibil ca acestea să nu aibă legături cu oraşul Iram.
Până la urmă va fi găsită vreodată această „Atlantidă a nisipurilor”?