Iridologia este stiinta diagnosticarii unor afectiuni, predispozitii, modificari de functii si structura ale unor organe,tesuturi etc, pe baza studiului atent al culorii, semnelor, structurii, modificarilor, irisului uman. Iridologii cred ca aceasta parte colorata a ochiului nostru ne-ar revela predispozitiile catre anumite boli. Observatii sunt inca din antichitate, dar cel care a initiat si dezvoltat studiul stiintific al irisului, este medicul maghiar din secolul XIX, Ignatz Von Peczely, tatal iridologiei moderne. El a stabilit conceptele de baza, precum si o harta generala a irisului cu douasprezece zone reprezentative ale partilor corpului si a publicat rezultatul cercetarilor sale in 1880.
Alti cercetatori au descoperit posibilitatile de diagnostic ale irisului aproape in aceeasi perioada si au preluat si dezvoltat cercetarile, catre perfectionarea acestei metode de diagnostic neinvaziv atit in Europa cit si in America. Mai tarziu, Pastoral a realizat legatura dintre zonele pigmentare si reactiile chimice produse in organism de catre medicamente sau diverse substante absorbite de organism.
Astazi in Europa iridologia este extrem de populara, ocupand un loc important dupa acupunctura si homeoterapie. Iridologia face parte integranta din pregatirea medicala in facultati de medicina din Moscova, Paris, Gecia, Egipt, etc. Este practicata ca metoda de diagnostic neconventional de catre medici si naturopati din toata lumea, dand informatii pretioase pentru stabilirea cauzelor imbolnavirii, ajutind medicul la stabilirea unei conduite terapeutice corecte si la urmarirea procesului de vindecare. Iridodiagnosticul permite descoperirea unor afectiuni care s-au vindecat, al unor tare ereditare, dar si evidentierea starii organelor din momentul examinarii, evaluarea predispozitiilor morbide si urmarirea rezultatelor terapeutice. De fapt iridologia evidentiaza starea tesuturilor, fiind astfel o metoda valoroasa printre testele de screening populational, pentru preventia bolilor si diagnosticarea precoce a unor afectiuni inca necunoscute de pacient.
Iridologia considera ca in iris sunt reprezentate proiectia tuturor organelor, intregul organism, afisand informatii aflate in creerul uman. Nervul optic fiind legat direct de creier este la rindul sau conectat cu toate organele si sistemele corpului, cu toti nervii si celulele. Deci irisul devine un ecran, un sistem de afisare holografica multidimensionala, pe care se proiecteaza sistemul nervos autonom furnizind informatii despre tot ce se intimpla in organism.
In practica, folosind un sistem de marire, se pot examina diferite modele, semne si texturi prezente in iris. Impresia generala a starii de sanatate este data de tonicitatea fibrelor ce compun cadrilajul irisului. Astfel, ochiul reprezinta o adevarata harta geografica a corpului, in care fiecarui organ ii corespunde o zona definita. O citire adecvata a fiecarei zone permite stabilirea unui bilant al sanatatii si descoperirea punctelor slabe ale organismului, chiar inaintea aparitiei primelor simptome. Culoarea irisului, textura si relieful acestuia sunt indicatori precisi ale potentialelor slabiciuni. Diferitele semne iridiene cum ar fi petele, cavitatile sau depozitele echivaleaza cu niste amprente genetice ale punctelor slabe ale organismului prezente de la nasterea noastra. Se realizeaza astfel o harta a irisului.Procedura este total sigura si nepericuloasa. Cu timpul, lupa a fost abandonata pentru a face loc computerului, intrucat organele se proiecteaza pe zone reduse ale irisului, studiul lui fiind mult usurat daca folosim sisteme optice mai performante dotate cu iluminare prin fibra optica, asa cum sunt microscoapele iridologice moderne.  Astfel analiza este precisa si corecta, iar munca celui dedicata cestei stiinte este mult usurata. Calculatorul afiseaza totul pe monitor, diagnosticul avand o exactitate de cel putin 85%. Acesta preia imaginea digitala, o prelucreaza si furnizeaza rapid rezultatele.
Pe o harta a irisului se observa localizarea diverselor organe: splina pe irisul stang, ficatul pe cel drept, rinichii si plamanii pe ambii irisi. Irisul poate semnala lipsa vitaminelor, starea organelor interne, anumite predispozitii (formarea pietrei renale, scleroza, IMA, chisturilor etc.) In functie de paliditatea zonei dedicate unui organ sau in cazul aparitiei unor pete galbene putem afla starea organului respectiv.

S-au creat trei profiluri principale, generale bazandu-se pe culoarea ochilor: cei albastri sau gri predispun la alergii, astm, migrene, cei caprui la tulburari de circulatie, diabetul, spasme nervoase digestive, iar cei verzi indica o inclinatie spre bolile ereditare.
Limitele iridologiei: Aceasta ofera informatii doar despre functiile afectate ale organelor nu si despre o boala specifica. Exista si pericole daca lectura irisului conduce la un bilant al sanatatii inexact. Iridologia nu poate spune cat de grava este o boala si daca este sau nu necesara o interventie. Pana acum nici un studiu stiintific nu a aratat ca aceasta metoda poate fi folosita ca un instrument de diagnostic. Eficacitatea iridologiei este extrem de contestata de catre majoritatea cercetarilor publicate si asta datorita insuficientei informatiilor obtinute.
O harta din numeroasele harti ale irisului folosite astazi arata astfel:1.Stomac 18.Testiculi 36.Trahee 2.Miocard 19.Ovar 37.Esofag 3.Pilor 20.Uter 38.Inima 4.Duoden 21.Vagin 39.Artere 5.Alunite 22.Prostata 40.Limfatice 6.Vilozitatile intestinului subtire 23.Penis 41.Vene 7.Valva ileocecala 24.Rinichi 42.Piele 8.Apendice 25.Vezica urinara 43.Nervi autonomi 9.Colon ascendent 26.Tubul lui Falope 44.T.M.J. 10.Colon Transvers 27.Pelvis 45.Plex Solar 11.Ficat 28.Clavicula 46.Creier 11A.Vezicula biliara 29.Gat 47.Lob occipital 12.Colon descendent 30.Scapula 48.Cerebel 13.Colon sigmoid 31.Coloana vertebrala 49.Trunchi cerebral 13A.Anus 32.Plamani 50.San 14.Pancreas 32A.Coaste 51.Mastoida 15.Glande adrenale 33.Bronhiole 52.Ureche 16.Glanda pituitara 34.Bronhii 53.Intestin subtire 17.Tiroida 35.Sinusuri 54.Splina 15.Glande adrenale (medulosuprarenale)