Profetul sperantei mesianice – primul care a facut proorociri despre venirea unui mantuitor, Mesia – Isaia a trait in secolul al VIII-lea i. Hr. A fost primul din cei patru mari profeti biblici si un fervent aparator al monoteismului. Isaia a primit vocatia profetica in anul 742 i.Hr., anul mortii regelui Osia, cand a luat sfarsit perioada de prosperitate din Israelul acelor vremuri. A primit de la Dumnezeu darul proorocirii in conditiile in care Iudeea trecea prin cea mai grea perioada istorica. Si aici, ca si in Israel, coruptia era la rang inalt, ca si ipocrizia si nedreptatea. Rolul profetului era de a interveni in viata politica pentru a o calauzi la realism si la credinta in Dumnezeu.
Isaia era originar din Ierusalim si provenea din stirpea regilor Iudeei. Tatal sau se numea Amos si era frate cu regele Amesie. Inca de mic, a fost crescut intr-o atmosfera de dragoste pentru Dumnezeu si de respect pentru Lege. La vremea potrivita, Isaia s-a casatorit si a avut un fiu. Profetiile sale au survenit pe parcursul domniei mai multor regi: Ozia, Iotam, Ezechia, Ahaz si Manase. A fost un prooroc atat de placut lui Dumnezeu, incat i-a ingaduit sa-I vada Gloria – „i-a permis sa-L vada pe un scaun prea inalt, inconjurat de serafimi cu sapte aripi care strigau: «Sfant, sfant, sfant este Domnul Savaot, plin este cerul si pamantul de slava Lui»”.
Isaia s-a umplut de spaima dupa cele vazute: „O, ticalosul de mine si murdarul; am fost invrednicit a vedea pe Domnul Savaot cu ochii mei necurati si a-l slavi cu buzele mele cele spurcate…” In acel moment a fost trimis la el un serafim purtand in maini un carbune aprins, care i-a spus: „Iata, s-a atins acesta de ochii si buzele tale si va sterge Domnul faradelegile tale si pacatele tale le va curati!” (Isaia 6, 3-7).
Dumnezeu i-a trimis pe Isaia sa intoarca pe cei pacatosi la pocainta. Multe evenimente importante au fost proroocite de el: inrobirea Galileii si Samariei de catre asirieni, navalirea lui Sennaherib asupra Iudeii, distrugerea multor cetati. Cea mai insemnata profetie a sa vorbeste de nasterea lui Iisus Hristos: „Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanoil, care se talmaceste: Cu noi este Dumnezeu”. Isaia a mai facut si alte proorociri importante privitoare la Hristos: „Acesta poarta pacatele noastre si patimeste durere pentru noi. Rapitu-s-a pentru pacatele noastre si a fost muncit pentru faradelegile noastre si cu rana Lui noi toti ne-am vindecat. Ca o oaie spre junghiere s-a adus si ca un miel fara de glas impotriva celui ce-l tundea, asa nu si-a deschis gura…” „Slava Libanului va veni la tine, Ierusalime, cu chiparos, cu perg si cu cedru, ca impreuna sa preamareasca locul cel sfant al Meu – zice Domnul – si locul picioarelor mele il voi preamari…”
Iar despre a doua venire a lui Hristos a profetit: „Iata, Domnul va veni ca focul si carele lui ca viforul, ca sa dea cu manie izbandirea sa si certarea in vapaie de foc. Caci cu focul Domnului se va judeca tot Pamantul…”
Chiar daca se inrudea cu regii Iudeei, Isaia nu a fost interesat de bogatii. Ducea o viata aspra si traia in smerenie impreuna cu sotia sa. Se imbraca in sac pentru a da semenilor exemplu de pocainta. In vremea lui Ezechia, Ierusalimul a devenit tinta cuceritorului Senna-herib. Pentru a se proteja de regele asirian, regele Iudeii apeleaza la ajutorul egiptenilor si etiopienilor, in loc sa ceara ajutorul Lui Dumnezeu, dupa cum il sfatuise Isaia.

Pentru a deveni mai convingator, proorocul a mers gol prin cetate, asa cum il indemnase Domnul: „Mergi si leapada sacul de pe tine si incaltamintele din picioare”. Multa vreme a mers gol, pentru a se implini cuvantul lui Dumnezeu: „Precum a umblat robul meu Isaia gol si descult, asa va duce imparatul asirienilor in robie pe egipteni si etiopieni, tineri si batrani, goi, desculti si descoperiti, spre rusinea Egiptului.” Proorocia lui Isaia n-a intarziat sa se implineasca.
Profetul a facut si el multe minuni care i-au adus prestigiu si respect in epoca. La un moment dat, cand Ierusalimul suferea din cauza lipsei de apa, Isaia a scos un izvor de sub muntele Sionului, datorita rugaciunilor sale fierbinti. Izvorul a fost numit Siloam – in traducere „trimis” – deoarece izvorul a fost trimis poporului de catre Dumnezeu. Dar cea mai mare minune infaptuita de rugaciunile lui Isaia a fost despresurarea Ierusalimului de barbari. Datorita acestor rugaciuni, ingerul Domnului a ucis multi ostasi ai regelui Sennaherib.
Isaia l-a vindecat pe regele Ezechia de o boala foarte grea. Datorita rugaciunilor sale, acesta a mai trait inca 15 ani. Pe tronul Iudeii a urcat Manase, desi inca nu era la varsta maturitatii. Odata cu inaintarea in varsta, el imbratiseaza cultul idolilor si ii indeamna si pe supusi sa faca acelasi lucru. Isaia il dojeneste aspru pe Manase pentru faptele sale, ca si pe liderii poporului, care nu s-au impotrivit tradarii fata de Dumnezeu. Cei mustrati, in frunte cu regele, nu mai pot suporta ocara si hotarasc sa-l ucida pe prorooc. Isaia a murit ca un martir, fiind taiat cu un ferastrau in afara cetatii Ierusalimului. Ajunsese deja la varsta de 120 de ani. A fost inmormantat in apropiere de izvorul Siloamului.