Studiind foarte documentat istoriografia antică a regiunilor din nordul și sudul Dunării în conexiune cu zone mai extinse în care s-au răspândit populații pelasge, precum și vechi tradiții din țara noastră, istoricul Nicolae Densușianu a susținut în opera sa „Dacia preistorică”, cu foarte multe citate din textele unor istorici antici și din diferite veacuri ale mileniului nostru, un fapt prea ușor uitat: pe teritoriul vechii Dacii ar fi locuit o importantă populație de oameni înalți și foarte puternici, din care ar fi făcut parte înseși grupurile titanilor și ale giganților. Aceştia, într-o epocă a gloriei lor, s-au luptat sau au colaborat cu zeii din mitologia greacă.
De asemenea, în baza localizărilor specificate de istorici greci și romani în textele lor antice, acelaşi istoric român a enunțat o concluzie foarte sugestivă: „Românii, de când sunt ei, au stat pe aceste locuri: ei sunt aici de la începutul lumii, iar sămânța noastră este de la uriași”.
Scheletele unei vechi rase umane descoperite până acum în diferitele locuri subcarpatine nu au fost însă ale unor oameni la fel de de înalți ca acei uriași menționaţi mai sus. A avut loc oare o degenerare în timp sau în zonele respective au fost create alte subrase, care de-a lungul timpului s-au stins treptat?