Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
În iarna aspră a anului 1947, micul oraș Snag, situat în regiunea pitorească Yukon din Canada, a experimentat condiții meteorologice fără precedent. Pe parcursul acestei perioade de frig, temperaturile au scăzut până la o temperatură uimitoare de -63,9°C, pe 3 februarie 1947, făcând-o cea mai rece zi înregistrată vreodată în istoria Canadei. Aceste condiții extreme au dus la o serie de fenomene uluitoare, inclusiv abilitatea bizară de a auzi oamenii vorbind de la 6 km distanță, respirația care se transforma în pulbere și sunetul gheții de râu asemănătoare cu focurile de armă. Deci, ce s-a întâmplat cu adevărat în acea zi în Snag?
Imaginează-ți că stai în mijlocul aerului rece, acoperit de îmbrăcăminte călduroasă și auzi în îndepărtare ceea ce par a fi conversații. Conform relatărilor locuitorilor din Snag, în acea perioadă de frig extrem, sunetul s-a transmis mult mai departe și mai clar decât de obicei. În mod surprinzător, se puteau discerne conversații de la o distanță de 6 km, lucru absolut imposibil în condiții meteorologice normale.
Un alt fenomen intrigant care a avut loc atunci a fost efectul pe care l-a avut frigul extrem asupra respirației lor. Pe măsură ce expirau, respirația lor se transforma în particule de pulbere înainte de a coborî cu grație pe pământul înghețat. Această „transformare eterică” s-a adăugat peisajului de iarnă deja suprarealist.
De parcă experiențele de mai sus nu ar fi fost suficiente, locuitorii din Snag au fost atunci martori la sunetele extraordinare care emanau din râul înghețat Yukon. Trosnirea gheții au reverberat prin oraș, răsunând ca niște împușcături și creând un peisaj sonor ciudat care ar putea cu ușurință să creeze oricui fiori pe șira spinării.
Combinația dintre temperaturi scăzute și schimbarea densității aerului a jucat un rol crucial în crearea acestor fenomene uluitoare. La frig extrem, aerul devine mai dens, permițând undelor sonore să circule mult mai departe și mai clar decât în ​​condiții meteorologice obișnuite. Drept urmare, conversațiile puteau fi auzite pe distanțe lungi. De asemenea, umiditatea din respirația expirată a înghețat și a cristalizat rapid din cauza temperaturilor scăzute, transformând-o într-o substanță asemănătoare pulberii. În cele din urmă, frigul intens a pus o presiune și tensiune imensă în suprafața râului solidificat, făcându-l să crape și să explodeze, generând sunete similare cu împușcăturile.