Imagine generata de Microsoft AI
Snagovul – o comună aflată nord la 40 de km de Bucureşti – nu este doar o localitate în care mulţi din bogaţii României locuiesc. Se pare că lacul cu acelaşi nume şi pădurea care o înconjoară ascund multe mistere vechi de secole întregi…
Pe o insulă de pe lac, pe un petec de pămînt înconjurat de ape adânci până la 10 metri, se mai păstrează temeliile celei mai vechi mănăstiri din Țara Românească, fundații peste care s-a înălțat actuala ctitorie a Snagovului. Vizitând aceste locuri, scriitorul şi arheologul Alexandru Odobescu (1834 – 1895) aude o poveste din bătrâni ce și-a croit drum prin veacuri, și, fermecat de adierile ei, ne-o transmite prin intermediul unor notițe: „Când bate uneori vântul și agită adânc apele, se aud sunete de clopot”. Tradiția amintea de o biserică a vechii mănăstiri care ar fi fost înghițită cu turlă cu tot de apele lacului…
Întâmplarea face ca tot Odobescu, ajungând în satul Turbați (astăzi Siliştea Snagovului, nu departe de Snagov) să găsească pe malul lacului o ușă minunat sculptată în lemn. Era ușa lăcașului scufundat… Splendida operă de artă medievală din secolul al XV-lea reflecta nu numai măiestria artistică, ci și prezența unui document istoric necunoscut. Pe ușă era o inscripție, care fiind descifrată, atesta faptul că mănăstirea Snagov a fost ctitorită de Vladislav al II-lea în anul 1453.
Oricum, mai demult exista legenda că însuşi Vlad Ţepeş ar fi fost foarte legat de Snagov, aici se pare aflându-se mormântul marelui domnitor, mai precis în biserica de pe insuliţă, reclădită de Neagoe Basarab în secolul al XVI-lea. Acelaşi Odobescu spune: „Despre locul unde ar fi fost îngropat Țepeș, singură numai una (lespede) mai mare, ce este în fața ușilor împărătești ale altarului, păstrează o tradiție: se zice – și poate nu e o eroare – că a fost piatra mormântală a unui domn crunt și nelegiuit, a lui Țepeș… Se zice că mitropolitul Filaret… i-ar fi așezat piatra, pentru vecinică pedeapsă, ori pentru izbăvirea nenorocitului său suflet sub picioarele preotului, când iese cu sfintele daruri.”
Undeva prin anii ’30, arheologul şi muzeograful Dinu V. Rosetti, împreună cu echipa sa, au început să sape în interiorul bisericii de la Snagov, pentru a găsi mormântul lui Vlad Ţepeş. Săpând, el a dat peste un sicriu putred așezat pe trei rânduri de cărămizi. Osemintele măcinate de vreme erau acoperite cu un frumos giulgiu de mătase de culoarea purpurei, giulgiu ornamentat cu fâșii subțiri de aur. Sub rumeguș erau fragmente de catifea groasă, iar într-o mică firidă se găsea o ulcică, care probabil servise drept candelă.
Mânecile se încheiau cu nasturi mari și rotunzi de argint, prinși în cheutori din șnur de mătase. Acolo unde fusese pieptul decedatului erau fragmente din aceiași stofă care se închidea cu nasturi mari din fir de aur, așa numitele brandenburguri. Alături de mâneci se afla cel mai interesant obiect găsit în sicriul cu lemnul putrezit: o cunună din aur și pietre prețioase. Alcătuită din bumbi de faianță străpunși orizontal de un șnur împletit din fire de aur, bumbii aveau forma unor flori, cu petalele din granate lipite pe o foiță de aur prinsă în tehnica „cloisonne”. Aceste flori de granat alternau cu peluzele prinse în gheare de metal aurit. Întreaga piesă era de o rară frumusețe și denota finețea execuției.
Costumul de catifea, giulgiul de mătase, nasturii de argint îmbumbați cu fire de aur, cununa cu șnur de aur și flori cu grenate și peruzea lipite pe o foiță de aur, un mic inel – totul denota că se descoperise mormântul unui important personaj… Mormântul nu avea nicio lespede, ceea ce înseamnă că ea ar fi putut să fi fost mutată ulterior.
Au trecut aproape 550 de ani de când documentele istorice consemnează o bătălie ce s-a dat chiar în centrul Bucureştiului. Pe locurile cele mai înalte ale mahalalei Lucaci și pe malurile apei Bucureștioara, care se vărsa în Dâmbovița, la Jicnița, s-a purtat bătălia dintre Laiotă Basarab și Vlad Țepeș, ajutat de Ștefan cel Mare. Faptele se petreceau spre sfârșitul anului 1476 și, puțin timp după înfrângerea lui Laiotă, acesta s-a înapoiat cu sprijin turcesc, l-a surprins pe Țepeș singur și l-a ucis… De atunci nu se mai știe ce s-a întâmplat cu osemintele viteazului domn. Nicolae Iorga arată că voievodul a fost ucis prin trădare la Bălteni și o piatră fără inscripție de la Snagov ar acoperi rămășițele lui.