În multe din legendele lumii există mitul potopului. Acesta a existat şi la vechii egipteni: zeul Ra, înfuriat de nerecunoştinţa oamenilor, care complotau împotriva sa, convoacă un sfat al egalilor săi şi le cere sfatul: „Priviţi oamenii care s-au născut din trupul meu! Spuneţi-mi ce să fac cu ei, fiindcă n-am vrut să-i omor înainte să vă întreb.”
Sfătuit de ceilalţi zei, Ra trimite împotriva oamenilor ochiul său, sub forma zeiţei Hathor, care măcelăreşte tot ce întâlneşte în cale, sângele vărsat luând proporţiile unui adevărat potop.
Nevoit să oprească războiul, pentru a mai salva ceva din omenire, Ra înfrânează printr-un şiretlic furia ucigaşă a lui Hathor şi le spune supravieţuitorilor: „Păcatul vostru a fost spălat! Moartea îndepărtează moartea!”
Zeul Osiris este ultimul din această dinastie de esenţă pur divină. Textele egiptene îl amintesc ca un suveran blând, spre deosebire de fratele său, Set, zeul răului, al „întunericului”. Set are toate trăsăturile îngerului decăzut, Satanei, în timp ce Osiris pare a fi „traducerea” egipteană a lui Iisus. Foarte interesant e că în credinţa mormonilor, Iisus este frate cu Satana.
Osiris a fost ucis de Set, iar corpul său a fost dezmembrat şi împrăştiat pe drumuri. Graţie intervenţiei lui Ra, Osiris a înviat şi a fost identificat cu Soarele lumii de dincolo. Set a condus mai departe Egiptul, dar a uitat de un fiu al lui Osiris, Horus, pretendent la tron.
A avut loc un război, care a avut un deznodământ incert, ducând la separarea ţării în Egiptul de Jos şi Egiptul de Sus. De aceea, faraonii epocii istorice erau întotdeauna stăpâni al celor două Egipturi, ţinând în mână două sceptre, cel al lui Osiris şi cel al lui Set.