Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Iată o povestioară adevărată care arată că şi unii bancheri pot fi „mai oameni” decât oamenii obişnuiţi. Totul depinde de educaţie şi de credinţa în corectitudine…
Un domn, pe nume Jones, era preşedintele unei bănci din North Middletown (un oraş din Kentucky / SUA). Politica lui era aceea de a acorda împrumuturi tuturor absolvenţilor liceului din North Middletown care doreau să meargă la facultate şi aveau nevoie de bani. Această practică a creat mare consternare inspectorilor bancari care au venit şi au găsit aceste împrumuturi nesigure în registre şi nicio justificare pentru ele, în afara convingerii domnului Jones că era bine să le facă.
După cum s-a dovedit, el a avut dreptate în mai multe privinţe, fiincă în anii, deloc puţini, în care domnul Jones a fost preşedintele băncii şi a acordat acele „împrumuturi nesigure”, toate au fost recuperate; nu a pierdut niciun bănuţ din nici măcar unul dintre ele!
Domnul Jones a acţionat dintr-un fel de cunoaştere, inestimabil valoroasă şi probabil indispensabilă, care vine din cultura populară şi care nu poate fi predată ca materie a unei programe şcolare. Studenţilor a căror educaţie a făcut-o posibilă, nu li s-a predat această cunoaştere la facultăţile pe care le-au urmat. Ceea ce ştia – şi asta a implicat cunoaşterea de sine, tradiţiile sale, comunitatea şi totul din ea – a fost că încrederea poate genera corectitudine, în circumstaţele date. Acesta este, evident, tipul de cunoaştere care este fundamental pentru a face posibilă viaţa comunităţii şi pentru a defini potenţialul bun din caracterul oamenilor.