Dintre evenimentele naturale, ce au avut loc pe suprafaţa Pământului, de când omenirea păstrează o amintire, nici unul n-a lăsat urme mai adânci în mintea şi sentimentele oamenilor, ca acea catastrofă ce se numeşte Marele Potop. Legende despre Marele Potop, ce ar fi spălat şi distrus totul de pe faţa Pământului, lăsând în viaţă doar câţiva indivizi, se cunosc la mai toate popoarele.
În afară de descrierea Marelui Potop din Geneza biblică, se mai cunosc câteva versiuni ale acestui eveniment catastrofic din istoria Pământului, în acest articol vorbindu-se despre versiunea babiloneană. Aceasta este mult mai amănunţită în descrierea catastrofei şi mai precisă în ce priveşte indicarea locului şi timpului când s-a întâmplat un potop năpraznic.
Încă din vechime se ştia despre o legendă babiloneană asupra unui potop întâmplat la gura Eufratului, aproape în aceleaşi circumstanţe ca potopul lui Noe din Biblie. Legenda se cunoştea dintr-un fragment al scrierilor lui Berosus, un preot caldeean (320-250 î.Hr.), care tradusese aproape toate cărţile sfinte babilonene în greceşte. Scrierile lui Berosus s-au pierdut, dar unele fragmente s-au păstrat în limba greacă şi armeană, precum şi în cronicele lui Syncellus şi Eusebius, care le luaseră din operele lui Alex, Polyhistor, Apolodor şi Apyndenos. Iată legenda potopului babilonean, după cum a conservat-o Polyhistor.
Kronos, zeul cerului, comunică în vis regelui Xisuthros, fiul lui Oitartes, că la 15 ale lunii Daisios toţi oamenii vor fi prăpădiţi printr-un potop. El îi ordonă să îngroape în oraşul Soarelui, Sippara, începutul, mijlocul şi sfârşitul la tot ce se scrisese (scripturile sfinte), apoi să construiască o corabie şi să intre în ea cu toată familia şi prietenii săi, şi să ia şi din animalele umblătoare şi zburătoare. Când Xisuthros întrebă, către care parte să conducă corabia, Kronos îi răspunse: spre zei (adică spre Paradis).
Xisuthros se supuse, iar potopul veni şi acoperi toată ţara. Când apa se retrase el dădu drumul unei păsări să vadă cum stau lucrurile. Apoi făcu o deschidere în acoperişul corăbiei şi văzu că s-a oprit pe vârful unui munte. Atunci părăsi corabia, el şi cu ai lui, şi aduse sacrificiu zeilor.
Drept recompensă pentru credinţa sa, Xisuthros fu înălţat la cer, să trăiască printre zei, el cu femeia sa, cu fiica şi pilotul. Iar după ordinul zeilor, tovarăşii lui Xisuthros se întoarseră la Babilon, dezgropară cărţile sfinte de la Sippara, fondară oraşe, construiră templuri şi populară iar Babilonul.
Din vasul lui Xisuthros, ce s-ar fi oprit în Armenia, o parte există încă în munţii Gordieni. În această legendă se precizează locul potopului: câmpia Babilonului precum şi direcţia încotro a mers corabia – spre Paradis, adică, după limbajul babilonenilor, spre nord-est.