Se zice că demult, tare demult, trăia în România oameni uriaşi. Unul din aceşti uriaşi, care locuia în Ţinutul Haţegului, avea două fete uriaşe. Acestea, după moartea tatălui lor, se apucară să-şi zidească câte un castel. Fetei celei mai mari lucrul îi mergea cu spor și zidul castelului se ridică din ce în ce mai bine; însă, zidul fetei celei mai mici se surpa noaptea. Orice încercare a fetei celei mici fu zadarnică; după o lună, castelul surorii sale fu gata, pe când al ei era tot la început.
În inima bietei fete apăru pizma și mânia… și, în cele din urmă, o cuprinse o furie nebună. „Dacă nu pot să-mi zidesc și eu un castel – gândea dânsa – cel puţin nu va avea nici sora mea pe al ei”. Şi, zicând asta, fata uriaşă apucă un fier mare de plug şi-l repezi din toată puterea spre castelul surorei sale. Dacă l-ar fi nimerit, măreţul castel s-ar fi prăbuşit în ruine; însă, nu-l nimeri, iar fierul trecu ca un fulger pe deasupra şi reteză piscul muntelui, care astfel poartă şi până în ziua de astăzi numele de Retezat.
Foarte interesantă este legenda Munţilor Retezat, care ne demonstrează încă o dată de prezenţa uriaşilor pe actualul teritoriu al României. Munții Retezat fac parte din Carpații Meridionali, fiind delimitați la est de depresiunea Petroșani, iar la nord de Depresiunea Hațeg. Cele mai faimoase vârfuri din acest masiv sunt Păpuşa şi Peleaga, dar nu ar trebui să-l uităm pe Vârful Retezat (2482 de metri), cel care dă şi numele munţilor. De pe Wikipedia, citim despre acest vârf următoarele: „Structura plată la vârf dă senzația că ar fi un munte retezat, fapt ce a dat naștere la numeroase legende și basme populare”.