În noaptea de 11 iulie 1881, acela care avea să fie regele Angliei, se afla, în calitate de cadet, la bordul vasului de război „Bacchante”, care tocmai făcea ocolul Pământului şi se afla în apropierea Capului Horn, cel mai sudic punct al Americii de Sud. Ţinuturile acestea sunt foarte temute de navigatori, deoarece aici au loc furtuni puternice şi neguri dese. Şi noaptea aceasta era una furtunoasă şi întunecată. Deodată apăru o lumină roşie şi în jurul ei, 13 oameni din echipaj, printre care şi prinţul, au văzut la distanţă de aproape 200 metri, un vapor negru. În aceeaşi clipă, gabierul vasului se prăbuşi mort la pământ, iar corabia neagră dispăru. Marinarii şi-au dat seama imediat ce se întâmplase: se întâlniseră cu Olandezul Zburător.
Poveştile cu fantome care rătăcesc pe întinsul mărilor sunt foarte numeroase, dar niciuna nu este atât de faimoasă ca povestirea Olandezului Zburător. Se spune că unui căpitan olandez de corabie nu-i reuşea să treacă pe la Capul Bunei Speranţe, deoarece furtuna îl arunca mereu înapoi. Cuprins de furie, a jurat atunci că va înconjura Capul, chiar dacă va fi să-şi repete încercările până la Judecata de Apoi. Jurământul s-a întors asupra lui ca un blestem, astfel încât el rătăceşte pe întinsul apelor, neputând să dobândească odihna veşnică.
Richard Wagner, care a dramatizat povestea Olandezului Zburător şi care a compus faimoasa operă cu acelaşi nume, povesteşte că ideea operei i-a venit în iulie 1839, pe când se afla la bordul unei mici corăbii, ce avea să-l ducă de la Pillau la Londra. Furtuna violentă i-a făcut să revină de 3 ori în acelaşi port suedez. Auzind în acelaşi timp legenda Olandezului Zburător, i-a venit în minte să compună o operă cu aceeaşi temă.
Oricât de fantastice ar părea legendele, ele au mai totdeauna un fond de adevăr. Olandezul Zburător nu este exclus să fie o creaţie a fanteziei marinarilor, dar se pare că el a existat în realitate, trăind prin anul 1600 şi numindu-se căpitanul Barend Fokke. Căpitanul acesta avea trei vicii / calităţi: era, în primul rând, extrem de urât, în al doilea rând înjura îngrozitor, astfel încât chiar marinarii, obişnuiţi cu un asemenea limbaj, erau terorizaţi de bogaţia vocabularului său, şi în al treilea rând, era un navigator de o destoinicie nemaiîntâlnită până atunci. El a reuşit, în câteva rânduri, să străbată distanţa Amsterdam-Batavia în doar 3 luni de zile, ceea ce constituia un record nemaipomenit pentru acele timpuri. Mai ales când ne gândim, că pentru o călătorie Amsterdam-Batavia şi retur era necesar, pe atunci, un an de zile întreg.
Astfel, încetul cu încetul s-a creat legenda că Barend Fokke era omul dracului, care-l ajuta să facă asemenea călătorii fantastice. Intr-o bună zi însă, Barend Fokke nu se mai întoarse la Amsterdam şi atunci se răspândi zvonul că diavolul l-a tras la fund, cu corabie cu tot. Navigatorii ceilalţi susţineau însă că, din când în când, întâlneau corabia căpitanului Fokke, rătăcind pe mări. În felul acesta, s-a răspândit legenda Olandezului Zburător.
La început, corabia Olandezului Zburător era întâlnită numai în jurul Capului Bunei Speranţe. Mai târziu însă, navigatorii susţineau că au întâlnit-o şi prin alte părţi. Astfel, în 1914, cu puţin înaintea războiului, echipajul corabiei „Frederico Catalin”, a întâlnit într-o noapte, în apropiere de coasta răsăriteană a Americii de Sud, o corabie neagră, care, după câtăva vreme dispăru din nou în valuri. După 24 de ore, arătarea reapăru în calea lui „Frederico Catalin”.