Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
În cartea sa din 2011, „Strange Intruders”, David Weatherly spune că există în lume creaturi care „traiesc într-o lume a spiritelor și tânjesc la energia și esența vieții celor vii”. Ele sunt fiinţe periculoase, violente și manipulatoare, care nu sunt deloc atrăgătoare şi care ar trebui evitate cu orice preț. Problema este că este foarte greu să scapi de ghearele lor atunci când dormiţi sau visaţi, pentru că atunci sunteţi şi complet paralizaţi, aflându-vă astfel sub influenţa unei creaturi malefice dintr-un alt plan al existenței.
Aceste fiinţe poartă şi denumiri specifice: Incubus şi Succubus. Termenul de „Incubus” este cel mai potrivit, deoarece este derivat din termenul latin antic care înseamnă „a se întinde pe”. Iar Incubus-ul face exact asta: se întinde pe victimă și o agresează intim. Incubus-ul este versiunea masculină a acestei creaturi, în timp ce Succubus-ul este variantă feminină. Este un fenomen care există încă de la începuturile civilizaţiei umane.
În Mesopotamia, leagănul civilizaţiei, creatura Succubus purta un nume: Lilith. Ea își urmărea fără milă și-și chinuia victimele până când obținea ceea ce își dorea: energia se*uală. Modurile ei seducătoare și manipulatoare au făcut să cadă în ispită mulţi bărbaţi, inclusiv Adam din Vechiul Testament, primul bărbat din lume – aşa spun legendele. Se spunea că Lilith se furișa în dormitoare în toiul nopții – de obicei între orele 1 şi 3, care este momentul în care mai are loc cea mai mare parte a activității supranaturale. Lilith avea nevoie de sămânţa bărbatului sedus pentru a-și crea propriii copii. Aceştia erau monștri hidoși, jumătate umani, jumătate demonici, despre care unii cercetători cred că sunt și astăzi printre noi – sub forma amenințătorilor „Copii cu ochi negri”. Iar victimele adesea se simțeau slăbite și obosite.
În Mesopotamia exista o credință puternică că demonii erau peste tot, manipulând şi abuzând oamenii așa cum credeau ei de cuviință, oamenii fiind doar jucăriile demonilor. Cei mai de temut erau demonii feminini, în fruntea cărora se afla, bineînţeles, Lilith.
O mare parte din informațiile și cunoștințele pe care le avem despre Lilith provin dintr-o carte revoluționară care a fost publicată în 1903, „Devils and Evil Spirits of Babylonia”, adică „Diavolii şi spiritele malefice ale Babilonului”. Autorul ei, Reginald C. Thompson, a fost un arheolog englez care a săpat extensiv în numeroase situri antice din Orientul Mijlociu. În timpul săpăturilor sale, Thompson s-a împrietenit cu mulți dintre localnici, aflând astfel despre vechile legende privitoare la Incubus și Succubus.
Din cartea mai sus menţionată, aflăm că Lilith nu era o femeie umană normală: ea avea puteri demonice și deținea stăpânire asupra nou-născuților. Faptul că Lilith a fost forțată să continue să creeze noi copii pentru ea însăși – datorită faptului că o sută erau destinate să moară în fiecare zi – însemna că ea trebuia să găsească o cale pentru a se asigura că se poate înmulţi în lume. Într-o carte din secolul al XV-lea, „Malleus Maleficarum”, ni se spune că şi copiii pot fi născuți de diavoli, adică de incubi și sucubi.