Locurile sfinte sunt puncte de pe mapamond cu proprietati miraculoase de a emite energie magnetica de o mare intensitate, ele reprezentand un absorbant major, ca un burete imens, al energiei degajate de rugaciunile a milioane de clerici si credinciosi, care prin concentrare devine o forta invizibila impresionanta.
Locurile venerate si considerate drept sacre pentru asocierea cu mari personalitati spirituale sunt vizitate in numar mare de credinciosi, pentru ca au o aura impregnata de un sfant sau un maestru spiritual, pentru capacitatile tamaduitoare ale unor relicve, precum moastele sfintilor sau pentru influenta pozitiva asupra destinului si a evolutiei in viata.
Pentru crestinism, locuri sfinte pot constitui Ierusalimul, cu Biserica Nasterii, Biserica Sfantului Mormant, Via Dolorosa, Muntele Maslinilor sau Muntele Athos (pentru creştini-ortodocşi). Pentru islamism, un loc sfant il reprezinta Mecca, unde se afla Kaaba („piatra neagra sfanta”), iar pentru budişti, jainişti şi hinduşi, un loc sfânt este Muntele Kailash (Tibet).
Intr-un „loc sfant”, ca urmare a unor mari concentrari de energie sunt posibile fenomene extrasenzoriale, dar si stari de relaxare si detasare fizica, cu o influenta benefica asupra constiintei personale. De asemenea, acolo are loc o purificare a sentimentelor si gandurilor cele mai intime, iar energia negativa indusa de forte malefice este eliminata. Totodata, energia si aura sunt refacute.