Luteranii au ramas fideli invataturilor lui Martin Luther, initiatorul asa-zisei Reforme. Martin Luther s-a nascut in anul 1483 la Eisleben (Germania) intr-o familie saraca. A studiat mai intai dreptul cu intentia de a deveni avocat. Fiind o fire chinuita de nelinisti si de indoieli, a intrat in manastire pentru a-si gasi pacea sufleteasca. Nu avea insa vocatie nici de calugar, nici de preot. Dar nici in manastire nu si-a gasit echilibrul sufletesc. Trecea de la o extrema la alta: cand se ocupa numai cu rugaciuni, posturi si practici religioase, cand abandona toate acestea si se ocupa numai de studiu. A ajuns profesor la Universitatea din Wittenberg
Sistemul religios pe care l-a elaborat Luther s-a nascut din nevoia de a potoli nelinistea de care el era obsedat. La baza invataturii sale sta convingerea ca omul se mantuieste prin credinta, fara cooperarea omului. Luther aduce in sprijinul acestei afirmatii cuvantul sfantului Pavel: „Cel drept va trai prin credinta” (Rom 1,7), fara a tine cont de cuvintele aceluiasi apostol adresate Filipenilor: „Lucrati la mantuirea voastra cu frica si cu tremur” (Fil 2,12) si de cuvintele apostolului Iacob: „Fratii mei, ce-i foloseste cuiva sa spuna ca are credinta, daca n-are fapte? Poate oare credinta aceasta sa-l mantuiasca?… Credinta, daca nu are fapte este moarta in ea insasi” (Iac 2,14-17). De altfel, Luther numeste scrisoarea sfantului Iacob „de paie” si o scoate din numarul cartilor inspirate ale Sfintei Scripturi.
Dupa invatatura lui Luther, vointa omului nu este libera. Omul nu este capabil sa mai faca vreo fapta buna prin care sa contribuie la mantuire, intrucat este radical pervertit si corupt in mintea si vointa sa de pacatul originar. Harul lui Dumnezeu nu-l mai poate transforma in interiorul sau pe omul pacatos, dar cel care crede se mantuieste fiindca Cristos il invesmanteaza cu meritele sale. Nici Maica Domnului, nici ceilalti sfinti nu pot contribui cu nimic la mantuirea omului, de aceea cultul lor este desfiintat. De asemenea, sacramentele sunt inutile; totusi Luther mentine trei dintre ele: Botezul, Pocainta si Euharistia (Cina), dar intr-o interpretare gresita.
La vremea aceea era multa decadere morala, chiar in randul clerului si se simtea nevoia unei reforme in Biserica. Luther considera ca adevarata Biserica a incetat sa existe din secolul al V-lea si se simtea chemat sa reformeze Biserica, aducand-o la starea de neprihanire dintru inceputuri. In acest scop n-a mai recunoscut ierarhia Bisericii: papi, episcopi, preoti, afirmand ca Biserica este societatea nevazuta, spirituala a credinciosilor care se conduc dupa Sfanta Scriptura pe care oricine are libertatea sa o interpreteze dupa cum il inspira Duhul Sfant.
In anul 1517, papa Leon al X-lea a publicat bula indulgentelor prin care cerea intregii crestinatati sa contribuie la construirea bazilicii „Sfantul Petru” din Roma. In Germania, publicarea indulgentelor a fost incredintata calugarului dominican Johann Tetzel. Acesta a fost pretextul pe care l-a folosit Luther pentru a se revolta impotriva papei: ceea ce numea el scandalul vanzarii de indulgente. La 31 octombrie a afisat la usa bisericii din Wittenberg cele 95 de teze ale noii sale invataturi. In 1520 papa i-a condamnat tezele si l-a amenintat cu excomunicarea daca in 60 de zile nu le retracteaza. Luther a raspuns cu pamfletul: „Impotriva bulei lui Anticrist” si a ars in piata bisericii bula de excomunicare impreuna cu Dreptul canonic (cartea de legi bisericesti) si cu cea mai importanta lucrare a sfantului Toma de Aquino, Summa theologica.
Luther s-a bucurat de protectia principilor germani care au profitat de ocazie pentru a confisca averile bisericilor si manastirilor. Sentimentul national a triumfat dupa multe veacuri de conflicte intre papalitate si imparatii germani. Dupa excomunicare, Luther a refuzat sa se prezinte in fata dietei din Worms pentru a se justifica si s-a ascuns in castelul lui Frederic de Saxonia din Wartburg, lasand sa se inteleaga ca e mort. In cei 12 ani cat a stat ascuns, a tradus Biblia in limba germana, fiind considerat creatorul limbii germane literare. Se spune ca era ros de remuscari de constiinta si ca era vizitat de Diavol pe care il pomeneste intr-o lucrare de 146 de ori. Taranii germani, auzind vorbindu-se de „libertatea evanghelica”, au refuzat dijmele si clacile si s-au rasculat impotriva nobililor.

La inceput, Luther a fost de partea taranilor. Apoi a trecut de partea nobililor, indemnandu-i sa inabuse in sange rascoala, caci in mainile lor trecusera toate drepturile luate de la papa, de la episcopi si de la preoti.
Luther, desi calugar cu votul castitatii, s-a casatorit cu o calugarita, Ecaterina Bora. Libertatea sexuala acordata clericilor i-a facut pe multi preoti sa-i urmeze invatatura. Luther a murit in 1546 la Eisleben, sarac si mahnit, constatand ca nu s-a realizat nici o reforma morala, ci ca, dimpotriva, au sporit dezbinarile, dezordinea si imoralitatea.