Neobositul cercetător în OZN-uri Steven Greer a povestit într-una din cărţile sale despre experienţa sa directă cu extratereştrii în Mexic, anul 1993. Iată câteva puncte principale din descrierea sa:
* În regiunea vulcanică din Mexic, în apropiere de Popocatepetl, avusese loc o întreagă serie de evenimente cu OZN-uri care apăruseră la ştirile naţionale mexicane. Navele fuseseră filmate, fotografiate şi văzute de mii de oameni.
* În iarna anului 1993, am format o echipă pentru a pleca în Mexic, cu scopul de a saluta sosirea acestor fiinţe extraterestre şi pentru a investiga motivul pentru care se aflau acolo. După ce am aterizat în Mexico City, am fost jefuiţi de federali sub ameninţarea armelor. Ne-au fost confiscate paşapoartele şi au cerut şpăgi enorme ca să ni le dea înapoi.
* După dificultăţi majore, am ajuns în cele din urmă într-o zonă rurală de lângă vulcan. Chiar în prima noapte ne-am aflat pe partea vulcanului care era cel mai aproape de Mexico City. La lumina stelelor, am început să medităm şi să orientăm nava extraterestră în acest punct. Brusc din spaţiu, a apărut o luminiţă care a strălucit asupra noastră şi o rază de lumină a coborât şi a acoperit întregul grup, cufundându-ne într-o lumină vie alb-albăstruie, ca şi cum cineva ar fi aprins un bec foarte puternic. Aveam senzaţia că extratereştrii ne controlau, ca un fel de procedură de scanare. În acelaşi timp, simţeam că acest eveniment conţinea un mesaj, că ne salutau.
* În ziua următoare ne-am dus în partea din spate a vulcanului şi am ajuns în orăşelul Atlixco, unde 90% din populaţie văzuse aceste obiecte. Simţeam că extratereştrii erau acolo, pentru că inelul de foc avea să devină din ce în ce mai instabil, iar acesta era al patrulea vulcan ca mărime din lume şi se afla lângă unul dintre cele mai populate oraşe ale lumii. Simţeam că vehiculele extraterestre erau acolo pentru a monitoriza situaţia şi a acţiona, contribuind astfel la stabilizarea Pământului.
* Am găsit o locaţie perfectă lângă micul sat indian numit Atlimayaya, care se află la capătul drumului ce trece prin Atlixco şi Metepec. Luminile oraşului Puebla pot fi văzute de sus, la baza vulcanului, lângă Atlimayaya. Acest sătuc este aproape inaccesibil. Singurele trasee care duc spre acest sătuc trec prin jungla deasă. Lângă drumul spre Atlimayaya, ne-am stabilit baza cu cinci colegi.
* După ce-am aplicat protocoalele de contact, pentru o perioadă m-am simţit foarte obosit şi m-am întins pe jos. Am intrat într-o stare de meditaţie profundă, foarte relaxată. Apoi, brusc, am recepţionat clar următorul mesaj: „Ridică-te şi uită-te la dreapta!” Aşa că m-am ridicat şi m-am uitat la dreapta: dinspre vulcan venea înspre noi o navă triunghiulară enormă.
* Cu toţii ne-am ridicat şi am intrat în contact cu nava. Vedeam în minte persoana care conducea nava şi pe celelalte fiinţe care erau toate extrem de luminoase şi de albe. Aceşti extratereştri erau direct conectaţi cu noi, printr-un dispozitiv care se afla la bordul navei. Erau fixaţi de conştiinţa noastră, printr-un aparat care forma o interfaţă minte-tehnologie. Ca întotdeauna, foloseam gândul şi conştiinţa ca instrumente de dirijare.
* Pentru a confirma că ne vedeau, am semnalizat cu nişte lumini foarte puternice, iar această navă imensă ne-a răspuns şi s-a întors direct înspre noi. Apoi a format un cerc aproape perfect în jurul nostru, plutind foarte jos, la doar câteva sute de metri deasupra noastră. Era de mărimea a trei stadioane de fotbal de fiecare parte a triunghiului, cu o lumină la fiecare colţ. Când ne-a făcut semn întreaga parte superioară s-a iluminat.
* Toți percepeam fiinţele extraterestre şi trei dintre cei cinci câţi eram au văzut aceleaşi fiinţe şi au primit acelaşi mesaj în legătură cu motivul pentru care erau aici, adică eruperea vulcanului şi ce avea să se întâmple în viitor.
* Apoi, nava a luat-o în direcţia oraşului Puebla. În timp ce se îndepărta, ne-am luat rămas bun, iar eu am semnalizat în direcţia părţii din spate a navei, care se îndepărta. Deodată, din cealaltă parte, am primit un semnal de răspuns de rămas bun. După care a coborât mai jos de altitudinea la care ne aflam noi şi a dispărut undeva în vale.
* Mai târziu, în aceeaşi seară, eram într-o stare meditativă, intrând în contact cu fiinţe cosmice, la baza minunatului vulcan acoperit de zăpadă. Când ne-am uitat în sus, am văzut că un inel de nori de formă ovală, foarte neobişnuit se formase la stânga vulcanului, care semăna exact cu un chip umanoid. Cele mai luminoase două stele de pe cer erau plasate exact unde ar fi trebuit să fie ochii. Acest chip cosmic se uita la noi din spatele vulcanului. Şi nu era nicio îndoială în minţile noastre că era un semnal foarte neobişnuit din partea acestor fiinţe, care ne spuneau astfel că erau în continuare alături de noi.
* În timp ce eram acolo, am avut o serie de experienţe mistice foarte neobişnuite legate de natură şi de vulcan. Ne-am întâlnit cu nişte localnici care ne-au povestit despre experienţele lor cu fiinţele extraterestre care veneau în zonă. Mesajele şi imaginile primite erau aproape identice cu ale noastre.