Potrivit traditiei, in timp ce Hristos isi purta crucea pe Calea Durerii (Via Dolorosa), o femeie a iesit din multime si i-a sters sudoarea si sangele cu marama sa. In semn de recunostinta, El si-a imprimat trasaturile pe panza. Chipul Domnului a ramas pe valul care a devenit o icoana „nefacuta de mana omeneasca”. Se spune ca femeia a ajuns la Roma impreuna cu „imaginea lui Hristos”, care a fost multa vreme expusa spre venerarea publica. Chipul sfant ar fi slujit la vindecarea imparatului Tiberiu. Considerata cea mai veche si cea mai cunoscuta imagine a lui Iisus Hristos, i s-a spus „vera icon”, adica „adevarata imagine”. Imaginatia populara a transformat aceasta denumire intr-un nume de persoana: Veronica.
Potrivit scrierii apocrife „Faptele lui Pilat”, Veronica (sau Berenice) era tocmai femeia vindecata de scurgerea de sange de catre Hristos, vindecare miraculoasa despre care sta scris in Evanghelia lui Matei. Se spune ca aceasta femeie era originara din Cezareea lui Filip. In semn de multumire pentru ca a fost tamaduita de curgerea de sange care o chinuia de multi ani, ea a turnat o statuie din bronz ce il reprezenta pe Mesia tinand mana unei femei care era ingenuncheata in fata Sa. Potrivit legendei, la picioarele statuii crestea o floare care vindeca orice boala. Si maramei ce poarta chipul Mantuitorului i se atribuie puteri miraculoase de vindecare. Dar, ca si Giulgiul de la Torino, este inconjurata de mister.
Potrivit traditiei, Sfanta Veronica a daruit marama papei Clement si Bisericii Catolice. Documentele istorice atesta ca aceasta se afla la Roma cel putin din secolul IV. In anul 1297 a fost asezata in bazilica de la Vatican si a devenit obiect de adoratie pentru pelerini. Imaginea este aproximativ identica, potrivit martorilor, cu cea de pe Giulgiul din Torino. In anul 1608, sectorul din bazilica unde se afla marama a tacut obiectul unor lucrari, iar panza a fost depusa la arhivele Vaticanului. Sub o atenta supraveghere a fost expusa publicului o data pe an.
Pe data de 3 iunie 1999, un profesor de istoria artei crestine de la Universitatea Gregoriana din Vatican, care detinea si functia de consilier oficial al Comisiei Papale pentru Istoria Culturala a Bisericii, a provocat un soc mondial. Acesta a spus ca, in urma unor cercetari riguroase care au durat treisprezece ani, a gasit marama originala a Sfintei Veronica. Iezuitul german, pe nume Heinrich Pfeiffer, a marturisit lumii ca artefactul care fusese prezentat anual nu era decat o copie creata de Vatican pentru a nu-si dezamagi pelerinii. Pfeiffer sustine ca a gasit relicva originala intr-o abatie din Monopello, catun situat in varful Muntilor Alpi.
Documente din aceasta manastire atesta ca sotia unui soldat intemnitat ar fi furat marama in anul 1608 si a vandut-o unui nobil din Monopello in schimbul eliberarii sotului ei din inchisoare. Nobilul a daruit-o calugarilor capucini din abatie, care au venerat-o ca pe un obiect sacru. Marama gasita de Pfeiffer este de fapt o panza aproape transparenta cu o latime de 17 centimetri si o lungime de 24 centimetri. Imaginea de un rosu inchis infatiseaza un barbat cu barba, cu parul lung si ochii deschisi. Sunt prezente urme de picaturi rosii despre care se crede ca ar fi sange. Imaginea imprimata pe ambele parti apare si dispare, iar testarea cu raze ultraviolete a confirmat faptul ca nu a fost creata cu ajutorul unor vopsele. Si aceasta imagine se apropie pana la identitatea cu cea de pe giulgiul de la Torino.