La începutul anilor ’70, Riace Marina, un mic oraș italian, a devenit celebru, când două statui gigantice de bronz au fost găsite scufundate pe fundul Mării Ionice. Era 16 august 1972, iar Stefano Mariottini era un scafandru amator care practica acest sport pe plajele din Riace Marina. El se afla la aproximativ 300 de metri de coastă și la 10 metri adâncime, când a găsit ceva care l-a surprins: un grup de statui care, la prima vedere, păreau a fi din bronz. Mariottini le-a descris ca fiind de culoare maro închis, strălucitoare și perfect conservate.
Au fost anunţate autorităţile, iar între 21 și 22 august 1972, cu munca deosebită a unei echipe de scafandri, două statui au fost recuperate – „Bronz A” și „Bronz B”. Pentru a ridica fiecare statuie, care cântărea în jur de 400 de kilograme fiecare, au fost realizate baloane speciale care au fost umflate cu oxigen din rezervoarele scafandrilor.
În timp ce scafandrii își duceau treburile la capăt, o mulțime șocată privea de pe țărm. Exact în acel moment au apărut primele întrebări, care nu au avut niciodată răspunsuri. Prima: unde era grupul de statui și de ce au fost scoase doar două? Era adevărat ceea ce spusese Mariottini sau, pe de altă parte, altcineva a dorit să ascundă restul statuilor? De fapt, mulți scafandri amatori au plecat expediții personale în căutarea obiectelor dispărute, dar nu au găsit nimic altceva.
Dar, cine erau personajele reprezentate prin cele două statui? La început s-a crezut că sunt San Cosme și San Damian, doi frați medici care, potrivit legendei, au reușit să scape de moarte de mai multe ori, înainte de a muri sub imperiul condus de Diocletian. Dar studiile suplimentare au arătat că statuile erau mult mai vechi decât se credea anterior, fiind monumente grecești autentice din secolul al V-lea î.Hr., care au fost realizate cu măiestria unică a epocii de aur a Greciei clasice.
Lucrul cel mai ciudat despre toată afacerea este aceea că statuile de bronz din antichitate nu au supravieţuit niciodată până în zilele noastre. Aproape toate statuile vremii care se găsesc în prezent sunt replici realizate în marmură de către romani, din moment ce statuile din bronz, în general, au fost topite din nou pentru a reutiliza materialul. Din acest motiv, aceste monumente sunt un mister, care a făcut ca originea lor să fie reinterpretată de experți în mai multe rânduri.
Mai mulți istorici cred că statuile ar putea fi reprezentarea lui Castor și Pollux, copiii lui Zeus și Leda; alții cred că sunt eroii Iliadei, Ajax cel Mare și Ajax cel Mic. Dar, în ciuda teoriilor propuse, misterul lor rămâne. În plus, dimensiunea lui „Bronz B” este de 1,97 metri, iar cea a lui „Bronz A” de 1,98 metri, o înălțime destul de considerabilă, ţinând cont de faptul că mărimea medie a bărbaților din Marea Mediterană abia depășea 1,60 metri. Aceasta este o altă problemă care adaugă şi mai mult mister descoperirii.
Dacă era într-adevăr un grup de statui și nu doar două, ce s-a întâmplat cu restul? A vrut cineva să ascundă descoperirea? Nu știm, dar nici nu ar fi prima dată când se întâmplă asta…