Pe 7 decembrie 1834, corabia românească „Marița”, abia ieșită din șantierul naval de la Giurgiu, a plecat din Sulina cu marfă pentru Constantinopol și alte porturi din sud-vestul Mării Negre. Grav avariată în urma furtunii care a surprins-o în dreptul Bosforului, în noaptea de 24/25 decembrie, nava a rămas aproape cinci luni la Constantinopol și s-a întors în țară abia la începutul lunii iunie 1835, după ce a scăpat cu bine și dintr-o alta încercare similară petrecută în largul Sulinei.
„Marița” a intrat în istorie ca prima navă care a navigat sub pavilion românesc în apele internaționale după o îndelungată întrerupere impusă de dominația otomană. Așa cum rezultă din studierea atentă a jurnalului de bord aflat acum la Arhivele Statului din București, „Marița” era de tipul „bric” (nu „goeletă” cum apare prin diverse scrieri și ilustrații).
Pavilionul ei, păstrat în original la Muzeul Marinei Române din Constanța, era galben cu un vultur albastru la mijloc și avea în colțul de sus de lângă lance un dreptunghi roșu împodobit cu trei stele tot de culoare galbenă.