Marul este un aliment-medicament apreciat din vremurile cele mai vechi. Exista foarte multe varietati de mere.
1) Parti folosite: miezul, epicarpul (coaja marului).
2) Principalii constituenti cunoscuti: apa 84-93; cenusi 0,30; zaharuri reductoare 8,30; zaharoza 1,60-4; celuloza 0,90-1,70; pentozana 0,50; lignina 0,40; acizi liberi 0,60; acizi combinati 0,20; pectina 0,40; acizi 0,10-0,25; nedeterminat 0,03.In cenusi: potasiu, sodiu, silice, calciu, clor, acid fosforic, fier, magneziu, brom, alumina, arsenic, sulf, mangan, cobalt, tanin.In pielita si in cotor: acid galotanic. Esenta lui contine: eteruri amilice; acizi (formic, acetic, caproic, acetaldehida, geraniol).Vitamine: daca este slab continutul marului in vitamina A, in schimb, el contine vitamina B1 (1-100 mg pentru 100 g), vitamina B ori riboflavina (0,05 mg la 100 g), vitamina PP in partile exte­rioare ale fructului (0,5 mg la 100 g), coaja merelor contine, mai mult decit dublul miezului, acidul pantptenic (0,06 mg la 100 g), in sfirsit, vitamina C – un mar da 10 mg de vitamina C.
3) Valoare calorica: 128 de: calorii la 100 g.Calitatea si proportiile constituentilor sai confera marului im­portante proprietati terapeutice.
4) Proprietati:– Tonic muscular si al sistemului nervos (unul dintre cele mai bune fructe).– Diuretic uricolitic.– Antireumatismal.– Hipocolesterolemiant (prin pectina lui).– Racoritor.– Digestiv, stomahic, ocrotitor gastric.– Antiseptic intestinal (favorizeaza secretia unei diastaze intesti­nale bactericide).– Stimulent si decongestiv hepatic.– Laxativ.– Depurativ sanguin.– „Reintineritor” al tesuturilor.
5) Indicatii:– Astenie fizica si intelectuala (indicat deci sportivilor).– Surmenaj, convalescenta, sarcina.– Anemie, demineralizare.– Reumatisme, guta.– Artritism.– Litiaza urinara urica.– Oligurie.– Sedentarism, obezitate, pletora, prevenirea aterosclerozei, pre­ venirea infarctului.– Hepatism.– Diaree si de asemenea constipatie, infectii intestinale (colibaciloza).– Herpes.– Stari febrile.– Ulcer gastric, gastrita.– Afectiuni bronhice.– Insomnii, nervozitate, cefalee– Permis diabeticilor.

6) Mod de folosire:
6.1. Uz intern:– Fructul crud, cu coaja cu tot, aceasta fiind foarte bogata in principii diverse (atentie la pesticide).– Ca depurativ – un mar in fiecare dimineata; ca laxativ – un mar in fiecare seara.– Fruct si compot: ca sa facem un bun compot de mere, adau­gam, la inceputul fierberii, sucul unei jumatati de lamii, iar la sfarsit o bucatica de unt cat o nuca.– Fruct dat prin razatoare, contra diareelor la copii: 500 g pana la 1,5 kg pe zi, in cinci mese. Contra setei: ceai usor indulcit. Contra enterocolitei si a durerilor care insotesc iesirea dintilor: o cura de doua zile, in cantitati adaptate varstei. Acest mod de utilizare este indicat contra dizenteriilor, dispepsiilor si a colite­ lor mucoase. Face parte si din regimul ulcerosilor gastrici.– Dieta cu mere crude: in caz de gripa indelungata, 500 g pana la 1 kg de mere crude rase, ca singura hrana in timp de doua sau trei zile.– Infuzie de mere: doua sau trei mere necuratate de coaja, taiate in felioare rotunde, pentru 1 litru de apa. Se fierbe un sfert de ora. Se bea dupa pofta. Putem sa-i adaugam cateva bucati de radacina de reglisa (lemn-dulce) (bronsita, reumatisme, afectiuni intestinale).– Infuzie de pudra de pielita: 1 lingura de supa la o cana de apa clocotita. Lasam sa se patrunda bine cincisprezece minute. Patru-sase cesti pe zi (oligurie, reumatisme, guta).
6.2. Uz extern:– Otalgii: aplicarea unui mar copt in cuptor.– Scabie si chelbe: se taie un mar in doua, i se scoate mijlocul si semintele si se pune in golul ramas putina floare de sulf. Se imbina cele doua jumatati cu ajutorul unei sforicele si se coace in cuptor. Marul astfel copt se zdrobeste si se frectioneaza partile bol­nave cu terciul obtinut.– Plagi atone: mar ras si fiert in sucul lui, ca oblojeala sau aplicari de suc de mar si de ulei de masline in parti egale.– ingrijirea pielii: sucul marului da vigoare tesuturilor (fata, gat, sani, abdomen).
7) Alte informatii:a) In Elvetia, anumiti medici trateaza cu succes diabetul infantil prin cure de mere si de legume (rosii coapte in cuptor).b)Se recomanda sa mancam un mar la sfarsitul meselor, mai ales seara, pentru efectele lui laxativc si virtutile de curatitor dentar. Probabil, datorita acidului sau oxalic, marul albeste dintii, lucru usor de constatat la marii consumatori de mere.c) Pentru englezi: „An apple a day, keeps the doctor away”, adica „Un mar pe zi, indeparteaza medicul”.d) Leon Binet, mare aparator al fructelor, reaminteste diversele utilizari ale marului. „Crud sau copt in cuptor, dupa scoaterea ini­mii marului, prezentat sub forma de compot, la care putem adauga miere, utilizat la pregatirea clatitelor, a tartelor, a coltunasilor, a ,,flancurilor” populare, atat de laudate prin satele noastre, aici pra­jitura cu mere (fr. clafoutis), dincolo „inpegura” (un mar inconjurat de coaja de piine si copt in cuptor), servit ca atare sau asociat cu orez sau cu jeleu de coacaze, marul se preteaza la numeroase „for­mule culinare”.e) Infuzia de flori de mar (30 g la litrul de apa) este un calmant al tusei.