Imagine: generata de Microsoft Designer
Cine nu cunoaşte celebra „Masă a tăcerii” a lui Brâncuşi, de la Târgu Jiu? Oare de unde s-a inspirat sculptorul român în realizarea acestei capodopere? Un răspuns ar putea fi „Masa lui Vodă” de la Zboina Verde, undeva între judeţele Bacău şi Vrancea.
Circulă prin satele de pe Valea Trotuşului un mit despre o masă de piatră – mare şi rotundă – având în jurul ei aşezate scaune făcute tot din piatră. Se spunea că pe masa asta (aflătoare pe una dintre Zboine, în Munţii Vrancei, undeva spre izvoarele Caşinului) sta scris culitere vechi următoarele: „Cine mă va întoarce / Acela va câştiga”. Şi mai spune legenda că se adunau câte 7 flăcăi încă nescoşi la horă, care la sorocul dat, adică atunci când le venea vremea (horitului), se duceau să întoarcă masa de piatră. Iar dacă reuşeau, pe cealaltă parte vedeau scris: „Bogdaproste că m-aţi întors / Că tare mă dureau oasele”. Se mai spunea că numele locului cu pricina ar fi fost în vechime acela de „Şesul Mesei”, în sensul de stat la masă (meditaţie?).
Mai există şi o altă legendă, care spune că domnitorul Gheorghe Ştefan Vodă (1653-1668), după mazilirea sa de la tronul Ţării Moldovei, se afla încă la Caşin, la mănăstirea ctitorită de el, înştiinţat că turcii şi-au pus în gând să-l omoare. Aşa că a luat drumul pribegiei spre Gheorghe Rakoczi din Transilvania, iar la această masă a făcut popas şi a ţinut ultimul său sfat de taină. De atunci, masa de pe Zboina se numeşte „Masa lui Vodă”.  Cele două legende, diferite temporal, corespund totuşi spaţial, deoarece au în mod vădit un acelaşi suport.
„Masa lui Vodă” se află în apropierea cumpenei de ape dintre bazinul hidrografic al Trotuşului (prin afluentul Caşin) şi cel al Putnei (prin afluentul Lepşa), pe măgura Zboina Verde, cea mai semeaţă din lanţul numit Măgurile Caşinului. Aceste măguri, pe care unii le consideră ca făcând parte din Munţii Vrancei, sunt formate din Zboina Neagră (1348 m), Zboina Verde (1380 m) și Clăbucul (1365 m), continuându-se spre vest până deasupra Văii Oituzului, unde se termină cu vârful Dobru (1138 m), prin care se face legătura cu Munţii Nemirei.
Atunci când te aşezi pe oricare dintre scaune, constaţi că acestea sunt uşor depărtate de masă, ceea ce te face să te gândeşti la un rol de ceremonial, de stat. Proporţia ansamblului şi poziţia căpătată îţi evocă Masa Tăcerii de la Tg. Jiu. Totuşi, după câte ştim, nu se ştie ca Brâncuşi să fi umblat prin Munţii Vrancei sau Nemirei.
„Masa lui Vodă” are o vechime foarte mare, fiind probabil ca loc de mare sfat pentru sacerdoţii şi conducătorii comunităţilor aflate pe cele două văi adiacente. Poziţia mesei, a scaunelor şi vechea denumire conduc la această supoziţie. Megalitul, având un diametru de aproape 2 m şi o înălţime medie de 0,5 m, este amplasat pe partea stângă şi în imediata apropiere a drumului forestier. În partea dinspre pădure, masa este bordată de şapte scaune.
„Masa lui Vodă”
Cum se ajunge acolo? Foarte greu. De la Oneşti, se ia spre şoseaua către Mănăstirea Caşin, apoi se merge înainte spre Scutaru, ajungându-se la un drum forestier. Se merge prin pădure, pe valea râului Caşin, ajungându-se la Păstrăvăria Înţărcătoarea. Apoi, se porneşte pe jos, spre S-E, pe un drum forestier ce trece peste apa Caşinului. La prima răspântie se lasă la stânga drumul spre Zboina Neagră şi se merge la dreapta, urcând pe drumul forestier Tălâmba, numit astfel după pârâul cu acelaşi nume (afluent al Caşinului). Suntem pe Zboina Verde. După 1-2 ore de mers, permanent în urcuş, se ajunge la „Masa lui Vodă”.