Meditatia tiganilor se practica in modul cel mai natural din lume in contact cu fortele naturii. Visul si realitatea nu sunt separate. Putem sa trecem fara mare efort de la o dimensiune la alta, sa ne schimbam starea, nivelul vibratiei. Acest lucru cere un anume antrenament si o vie incredere in sine, intrucat cel sau cea care mediteaza astfel se conecteaza in mod constient la lantul strabunilor, la propriile sale ascendente de clan si de familie.
Meditatia si credinta sunt legate intrinsec. Despre ce fel de credinta e vorba? Primordiala in acest caz este magia icoanelor. In caruta fiecarui calator exista cel putin o statueta sau o icoana a Fecioarei. Icoanele cu Sfantul Gheorghe, Sfantul Iosif, Sfantul Mihail sau Sfantul Marcu sunt la fel de des intalnite. Cateodata, o intalnim pe Fecioara Neagra, Sara/Kali, pe cele trei Marii (Maria-Magdalena, Maria-Iacobina si Maria-Salomeea). Si foarte adesea un crucifix care ne aminteste ca tiganii sunt profund crestini.
Meditatia asupra Sarei, servitoarea egipteana, este foarte puternica. Este o figura emblematica a traditiei tiganesti, pe care unii exegeti nu au ezitat sa o compare cu zeita hindusa Kali, dar Kali este in acelasi timp zeita mortii si a reinvierii, care danseaza vesela pe osuarele ignorantei oamenilor, mult prea umana. Este o imagine cu adevarat ingrozitoare care nu corespunde deloc cu compasiunea puternica pe care o emana misterioasa Sara. Dar chipul Sarei este negru, si negru in romani se spune kalo. Exista o alchimie pe care fiecare o poate interpreta’dupa intentiile si sinceritatea sa.
Meditatia tiganilor se face adesea in muzica. Cantecele, dansurile, jazz-ul manouche, ritornela si tanguirile aprind focurile constiintei reincalzind inima si dorintele. Este o trambulina ideala pentru vizualizarea si dezvoltarea unor capacitati extrasenzoriale. Muzica specifica si cantecele foarte exacte sunt folosite de altfel atat in scop magic, cat si terapeutic. Aceasta muzica si aceste cantece vindecatoare nu sunt decat rareori interpretate pentru gadje.
Cat despre alte tehnici de meditatie proprii tiganilor, nu putem avea acces la ele decat dupa o indelungata frecventare a drabarni sau a kakou, in afara cazului in care, daca suntem gadjo, nu am practicat noi insine suficient de mult timp un alt tip de meditatie (druidica, taoista, tibetana sau sufita). In acest caz, cei mai avansati pot sa regaseasca in mod intuitiv marile principii ale meditatiei tiganesti, iar, la nivelul cel mai inalt, absolut, al intelegerii metafizice, contrariile se unesc, si spiritul tinde catre unitate, eliberat de proiectiile si de piedicile identitare.