In 1952, un biochimist pe nume Dr. Ernst Krebb din San Francisco a constatat ca aceasta boala grava – cancerul – reprezinta reactia metabolica la o dieta saraca, la lipsa unui nutrient din dieta omului modern. Cercetarile sale au condus la un compus gasit in peste 1200 de plante comestibile din intreaga natura. Aceasta compus este amigdalina.
Amigdalina se gaseste in cea mai mare concentratie in semintele de caise. Un trib primitiv, Hunzas, era cunoscut in a consuma cantitati mari de miez de seminte de caise. Printre membrii tribului nu exista nicio incidenta a cancerului. Si multi aveau o viata lunga si sanatoasa.
Amigdalina este un nitriolozid. Nitriolozizii sunt greu de categorisit, deoarece acestea se afla in produsele alimentare, dar nu si in alimente. Ca si nitriolozid, amigdalina seamana cu structurile complexe de vitamina B, asa ca dr. Krebb a numit-o B17, deoarece pana la acea data 16 tipuri de vitamine B au fost izolate.
Deoarece vitamina B17 este gasita direct in natura si nu este dezvoltata chimic intr-un laborator, este imposibil ca ea sa fie brevetata. Si, desigur, nu este toxica. Exista mai multe cazuri ale bolnavilor de cancer care s-au vindecat mancand cantitati mari de seminte de caise.
Amigdalina contine 4 substante. Doua sunt glucoza; una este benzaldehida, iar alta este cianura. Cianura si benzaldihida sunt otravuri daca sunt eliberate sau sunt eliberate ca molecule pure si nu sunt legate in alte formatiuni moleculare. Multe alimente ce contin cianura sunt sigure, deoarece cianura ramane legata si inchisa ca parte a unei alte molecule si, prin urmare, nu poate provoca daune.
Exista chiar si o enzima din celulele normale pentru a „prinde” orice molecula de cianura libera, pentru a o face inofensiva prin combinarea ei cu sulf. Aceasta enzima este rodanaza, care catalizeaza reactia si se leaga de orice cianura libera de sulf. Prin legarea cianurii cu sulful, acesta este convertita la un cianat care este o substanta neutra. Asadar, nu produce niciun rau pentru celulele normale.

Dar celulele canceroase nu sunt normale. Acestea contin o enzima care alte celule nu le au, beta-glucozidaza. Aceasta enzima, practic intalnita doar la celulele canceroase, este considerata a fi o „enzima de deblocare” pentru moleculele de amigdalina. Acesta enzima elibereaza atat benzaldehida, cat si cianura, creand o „sinergie toxica”, si astfel celulele canceroase se auto-distrug.
Asadar, amigdalina este capabila de a distruge celulele canceroase, fara a pune in pericol celulele sanatoase. Dar pentru cineva cu cancer, este nevoie de o cantitate considerabila de consum zilnic de vitamina B17 pentru a permite amagdalinei sa ajunga la celulele canceroase ce contin beta-glucozidaza. Moleculele de amigdaline vor fi neutralizate de catre celulele normale care contin rodanaza.
Multi bolnavi de cancer care au consumat vitamina B17 au avut o rata de vindecare de 85%, asta in timp ce medicina actuala are o rata de vindecare de doar 15%; exista o clinica din Mexic, care pretinde o rata de vindecare de 100% in urma terapiei cu vitamina B17!
Pentru prevenirea cancerului, este recomandat consumul a 5-7 miez de samburi de caise pe zi. Pentru cazurile de cancer, se recomanda o doza dubla sau tripla. Consumul a prea multor samburi de caise poate crea greata sau ameteli. Nu exista decese inregistrate ca urmare a consumului de miez de samburi de caise.