In Sambata Sfanta credinciosii se strang in grupuri mari in biserica Sf. Mormant, pentru ca in aceasta zi foc se coboara din cer si aprinde lampile din Biserica. Randurile acestea se pot citi in prospectele cu itinerarii de Pasti din Tara Sfanta. „Minunea Focului Sfant” este cunoscuta de crestinii din Biserica Ortodoxa ca „cea mai mare dintre toate minunile crestine”.
Are loc in fiecare an, la aceeasi data, in acelasi mod si in acelasi loc.Nu este cunoscuta nici o alta minune care sa se intample cu atata regularitate si pe o perioada atat de indelungata de timp; se poate citi despre ea in surse vechi din secolul al VIII e.n..
Minunea are loc in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, pentru milioane de credinciosi locul cel mai sfant de pe pamant. Biserica Sfantului Mormant insasi este un loc enigmatic. Teologi, istorici si arheologi considera ca biserica contine atat Golgota (micul deal pe care a fost rastignit Isus ) cat si „mormantul cel nefolosit” din apropierea Golgotei unde a fost asezat trupul mort, asa cum scrie in Evanghelie. Este locul de unde crestinii cred ca a inviat Isus. Minunea poate fi urmarita de-a lungul secolelor in relatarile despre Tara Sfanta.
Staretul rus Daniel, in relatarile sale, scrise intre anii 1106-07 prezinta intr-o maniera foarte detaliata „minunea Luminii Sfinte” si ceremoniile care o incadreaza. El descrie cum Patriarhul se duce in capela Mormantului cu doua lumanari stinse. Patriarhul ingenuncheaza in fata pietrei unde Hristos a fost pus dupa moarte si spune anumite rugaciuni, dupa care se intampla minunea. Lumina porneste din piatra – albastra, nedefinita iar dupa putin timp aprinde candelele apropiate si cele 2 lumanari ale Patriarhului. Aceasta lumina este Focul Sfant si se raspandeste la oamenii prezenti in Biserica. Ceremonia ce incadreaza „minunea Focului Sfant ” este probabil cel mai vechi ritual (ceremonie) crestin nemodificat, din lume.Din secolul 4 d.H. pana in timpul nostru exista surse care ii descriu puterea coplesitoare. Din aceste surse reiese clar ca minunea s-a savarsit in acelasi loc, in aceeasi zi de sarbatoare si in acelasi cadru liturgic de-a lungul secolelor.
Miracolul nu se limiteaza doar la ceea ce se intampla in interiorul Mormantului unde se roaga Patriarhul. Mai semnificativ este poate faptul ca exista relatari potrivit carora Lumina apare si in afara Mormantului. In fiecare an multi credinciosi declara ca Lumina a aprins de la sine lumanarile pe care le tineau in mana. Toata lumea asteapta in Biserica cu lumanari in mana in speranta ca s-ar putea aprinde spontan. De multe ori candele stinse se aprind de la sine sub ochii pelerinilor. Flacara albastra poate fi vazuta deplasandu-se in diferite locuri din Biserica. Un numar de declaratii semnate de pelerini ale caror lumanari s-au aprins spontan atesta adevarul acestor intamplari. Cine traieste de aproape minunea aprinderii lumanarilor sau vede Lumina albastra, de obicei paraseste Ierusalimul total schimbat si pentru toti care iau parte la acest eveniment exista un „inainte si dupa” minunea Sfantului Foc de la Ierusalim.
Ca si in cazul altor minuni, exista oameni care cred ca nu este altceva decat o inselaciune si o „capodopera” de propaganda ortodoxa. Cred ca patriarhul are o sursa de foc in interiorul Mormantului. Acesti critici sunt insa caz confruntati cu o serie de probleme. Chibriturile si alte surse de foc sunt o inventie relativ recenta. Doar cu cateva sute de ani in urma aprinderea unui foc dura mult mai mult decat cele cateva minute pe care Patriarhul le petrece in Mormant. S-ar putea replica, faptul ca este posibil sa existe o lampa cu ulei care sa arda in interiorul Mormantului dar, autoritatile locale au controlat Mormantul si nu au gasit nici o sursa de foc..

Totusi cel mai puternic argument impotriva unei inselaciuni nu sunt declaratiile Patriarhilor. Adevaratele provocari pentru sceptici sunt miile de declaratii, independent, date de pelerini ale caror lumanari s-au aprins spontan fara vreo posibila explicatie.