Mucenicul Ianuarie este sfantul patron al orasului Neapole, dar si al Siciliei si al sudului Italiei. Povestea vietii sale se regaseste in documente hagiografice (Cronicile bolognese din secolele VI-VII si Cronicile vaticane din secolele VII – XI) in care realitatea si legenda se impletesc si nu pot fi separate cu usurinta. Sfantul Ianuarie a trait in timpul imparatului Diocletian, care i-a persecutat pe crestini. Se pare ca Ianuarie a facut o vizita la Nola, unde a fost torturat de dregatorul Timoteo pentru ca facea prozelitism crestin. A fost aruncat intr-un cuptor aprins, dar flacarile nu l-au atins – sfantul a dansat si a cantat in mijlocul focului, slavind pe Dumnezeu. In schimb, vapaile i-au ars pe paganii adunati sa asiste la supliciu. Potrivit Cronicilor vaticane, Ianuarie a fost aruncat la ursi, dar fiarele nu s-au atins de el, ci i-au cazut la picioare.
Potrivit traditiei, in cele din urma, dupa ce sfantul a fost decapitat, credincioasa Eusebia a colectat sangele sau in doua vase, dupa cum era obiceiul timpului. In anul 432, in vremea regelui Giovanni I, cand relicvele lui Ianuarie au fost transportate in catacombele napolitane (care de atunci poarta numele sfantului), o femeie a predat episcopului Ioan al Neapolului doua vase cu sange inchegat, spunand ca fusese colectat la moartea mucenicului. Deoarece unii le-au contestat autenticitatea, spre uimirea multimii adunate, continutul acestora s-a lichefiat si a capatat culoarea sangelui proaspat. Ianuarie a fost declarat sfantul patron al orasului, pe care l-a ferit de eruptiile vulcanului Vezuviu – in decursul celor patru eruptii care au avut loc de-a lungul timpului.
Mai multe minuni au fost atribuite mucenicului, printre care si invierea copilului unei vaduve, pe nume Maximila. Fenomenul neobisnuit al lichefierii sangelui s-a repetat neincetat, de trei ori pe an: in ziua in care a fost martirizat, 14 decembrie, in ziua in care relicvele au fost aduse la Neapole, 1 mai, si cu ocazia sarbatorii traditionale a sfantului, la 19 septembrie. Sangele este pastrat intr-o fiola destul de voluminoasa. In timpul Liturghiei, la Credeu, acesta incepe sa se lichefieze si se agita, ca si cum ar fierbe, nivelul sau din recipient ridicandu-se. Fiola devine mai grea ca inainte.
Scepticii sustin ca mana preotului ar incalzi sangele uscat de 1400 de ani, dar trebuie subliniat ca acest lucru este exclus, deoarece preotul sta departe de fiola cu sange. In anul 1993, in ziua de sarbatoare a sfantului (19 septembrie), sangele nu s-a mai lichefiat. Timp de trei zile, credinciosii au inaltat rugi, temandu-se ca era un semn de amenintare pentru oras. Dupa intensele rugaciuni, sangele s-a lichefiat. De fiecare data cand minunea se produce, poporul striga: „Traiasca Sfantul Ianuarie!”, dupa care se canta un Te Deum.
Nu se lichefiaza intotdeauna intreg sangele, raman uneori mici fragmente inchegate, care plutesc la suprafata. Renumiti savanti au cantarit fiola cu sange inainte si dupa lichefiere. De exemplu, profesorul J. Sprinder a cantarit sticla pe un cantar de mare finete, constatand ca, inainte de topire, avea 987 grame, dupa care, in urma lichefierii, s-a umplut si a ajuns la 1 kilogram si 14 grame, cu 27 grame mai mult. Cum se poate schimba greutatea aceleiasi cantitati de sange? Fenomenul contrazice legile naturii. Profesorul de chimie, Petro Punzo, din Neapole, care era ateu, a studiat indelung miracolul si, in cele din urma, a recunoscut ca este un proces p!e care stiinta nu il poate explica. Minunea Sfantului Ianuarie poate fi vazuta de oricine.