In anul de gratie 1310, la manastirea St. Georgenberg din Austria, aflata sub obladuirea staretului Rupert, un preot tinea Sfanta Liturghie in biserica manastirii, dedicata Sf. Gheorghe si Sf. Apostol Iacob cel Mare. Dupa sfintirea vinului, o indoiala a aparut in mintea sa…si anume daca, intr-adevar, Sangele lui Hristos poate fi identificat intr-un soi de vin. Deodata, vinul s-a schimbat in sange rosu si a inceput sa fiarba in potir si sa se reverse din el. Staretul, impreuna cu ai sai calugari, precum si mai multi pelerini ce era prezenti la slujba, s-au apropiat de altar si si-au dat seama ce s-a intamplat. Preotul, ingrozit, n-a fost capabil sa bea tot Sangele Sfant, asa ca staretul a turnat restul intr-un vas al raclei altarului principal, in apropierea panzei peste care s-a varsat potirul.
De indata ce vestile despre acest eveniment miraculos au inceput sa se raspandeasca, din ce in ce mai multi pelerini au ajuns la manastire pentru a adora Sfantul Sange. Atat de celebra a ajuns manastirea, incat in anul 1472 episcopul Georg von Brixen i-a trimis pe pastorii Joahannes Lösch, Sigmund Thaur si Kaspar de Absam, sa studieze mai bine fenomenul. Ca rezultat al investigatiei, miracolul a fost declarat autentic. In 1480, dupa 8 ani de cercetari, Sangele Sfant a fost considerat a fi „la fel de proaspat, ca si cum ar veni din rana”. Pretioasa relicva este pastrata si astazi in Manastirea St. Georgenberg.
Credinta ca painea si vinul din timpul impartasaniei reprezinta trupul si sangele lui Hristos reprezinta un punct esential in Biserica Catolica si Ortodoxa.