Într-un podcast foarte interesant, Derek Olson îl intervievează pe renumitul egiptolog și ghid turistic Mohamed Ibrahim, care vorbeşte despre o structură misterioasă situată la aproximativ 5 km sud-est de piramidele din Giza, numită „Zawyet El Aryan”, sau, cum o numește el, „Zona 51 a Egiptului”. De când Armata Egipteană a preluat controlul asupra acestui sit antic la începutul anilor 1960, nimeni nu are voie să intre în el. Orice săpătură sau cercetare ulterioară a acestui sit a fost interzisă.
Singurele fotografii disponibile sunt cele provenind săpăturile arheologului italian Alessandro Barsanti, care a găsit rămășițele acestei minuni megalitice în 1900 și a început săpăturile în 1904. Potrivit lui Mohamed Ibrahim, Alessandro Barsanti a găsit numele de „Stargate” („Poartă stelară”) într-o piatră de lângă această structură enigmatică.
Coridorul de coborâre are 100 de metri lungime, 25 de metri lățime și 30 de metri adâncime. Alexandre Moret, un egiptolog francez (1869-1938) care a vizitat situl după ce a fost excavat de Barsanti, a fost impresionat de calitatea absolută a construcției: „Pereții cavității (coridorul și camera) sunt pur și simplu tăiați din platoul calcaros; profilele sunt atât de ascuțite, încât se pare că au fost tăiate din stâncă”.

Din această stâncă a fost tăiat un puț mare de coborâre care duce la o cameră subterană, care măsoară 11,7 x 24 metri. Întregul etaj al camerei este îmbrăcat cu blocuri masive de granit. Blocurile măsoară 4,5 metri lungime și 2,5 metri grosime și cântăresc până la 9 tone fiecare. La capătul de vest al camerei se află o caracteristică curioasă: o construcţie ovală tăiată dintr-unul dintre blocurile de granit ale fundației. De obicei este denumit sarcofag, dar Barsanti a descris-o altfel. O vedeţi cu săgeata roşie în fotografiile de mai jos.

Barsanti relata: „Am întâlnit un bloc mare de granit, cu o greutate de aproximativ 30 de tone, care era așezat orizontal pe suprafața altor blocuri. La început mi-am închipuit că stau în fața porții monumentului, dar coborând tot mai jos, am întâlnit alte două blocuri de aceeași dimensiune sau asemănătoare, care erau așezate una lângă alta, apoi sub două blocuri, tot din granit, și 1 metru și 6 centimetri grosime, așezate pe aceeași stâncă”.

Deși Barsanti nu l-a numit niciodată sarcofag pentru că a văzut clar că nu este cazul, arheologii moderni îi spun aşa. Descrierea de către Barsanti a camerei și a curioasei „cădițe” ovale este cu adevărat remarcabilă:
„Pe 12 martie am descoperit un obiect cu o formă cu totul nouă. Este o cuvă mare ovală, din granit roz, lustruită ca o oglindă, și cu adâncimea de 1 metru și 5 centimetri. Este sculptat dintr-unul dintre blocurile pavajului care ocupă fundul gropii, iar arhitecții egipteni au luat măsurile cu grijă pentru a o proteja. Peste capac întinseseră un strat de var, iar peste var un pat gros de lut bine întins, care împiedica în totalitate contactul cu blocurile de calcar stivuite peste el. Am avut o adevărată emoţie când să ridic capacul, sperând să aibă un conținut prețios, dar am fost încă o dată înșelat: era complet gol. Am observat doar că pereții laterali erau căptușiți cu o bandă neagră care avea 10 centimetri înălțime. Probabil că acolo se afla un lichid închis în cuvă ca ofrandă și care s-ar fi evaporat de-a lungul anilor. S-a emis ipoteza că acest rezervor era un sarcofag nefolosit, dar eu nu cred asta. Grija cu care a fost protejat dovedește faptul că el conținea ceva, iar depozitul negricios indică natura acestui conținut. Nu s-ar fi luat precauția de a-l ascunde sub o masă enormă de blocuri dacă ar fi fost gol în acel moment”.
De ce credeți că această structură subterană a fost pusă sub control militar de la începutul anilor 1960 și este restricționată de la cercetări ulterioare?