Pennsylvania de sud-est este punctata de locuri unde se gasesc stanci care rasuna cand le lovesti cu ciocanul. Printre aceste locuri se numara Gradina Stancoasa din Haycock, tinutul Bucks, Hipodromul Diavolului din tinutul Franklin si altele care se gasesc in Muntii de sud si la Pottsdown. De departe cel mai vestit si cel mai studiat loc este Black Eddy Superior din tinutul Bucks. Acest loc e situat la o mila vest de fluviul Delaware, in apropiere de linia ferata a statului New Jersey.
Situate intr-o zona impadurita, Stancile Cantatoare se inalta pe un teren lipsit de vegetatie, cu exceptia lichenilor. Stancile, care sunt compuse din diabaza (cu alte cuvinte ele formeaza parte din crusta scoartei pamantului) au grosimea de zece picioare si se intind pe o suprafata de sapte acri. Structura stancilor nu prezinta nimic deosebit decat ca rasuna atunci cand sunt lovite tare. In iunie 1890, dr. J. J. Ort a dirijat o fanfara care, urcata pe stanca, a cantat mai multe piese in fata unei audiente compusa din membrii Societatii Istorice Buckwampum. Pe scurt, Ott a aflat ceea ce alti investigatori stabilisera deja, anume ca nu este nevoie ca stancile sa se gaseasca pe locul lor firesc. De fapt nici nu era nevoie ca ele sa fie intacte.
Este curios faptul ca desi au aceeasi compozitie, nu toate stancile prezinta fenomenul acesta, ci doar aproximativ 30 la suta dintre ele rasuna, dupa cum au determinat cercetatorii. Fara indoiala ca e vorba de un fenomen natural, caruia insa pana in prezent nu i s-a dat o explicatie satisfacatoare.
In 1965, geologul Richard Faas de la Colegiul Lafayette din Easton, Pennsylvania, a facut un experiment cu echipamente senzitive. El a aflat ca atunci cand se loveste o asemenea stanca se produce o serie de frecvente imperceptibile cu urechea, aceste frecvente se adauga unui ton ce poate fi perceput de urechea umana. Totusi, el nu a putut determina cauza fizica a fenomenului.
Unii scriitori au avansat idei aproape oculte sustinand ca efectul de rezonanta ar fi produs de niste animale-fantoma, ba chiar de niste insecte, care insa nu se dau in vileag. Insa cercetatorul Michael A. Frizzell a aratat ca nu poate fi vorba de nimic misterios, deoarece zona este arida, deschisa, iar temperatura aici este mai ridicata decat in padurea inconjuratoare in timpul verii, deci este inospitaliera pentru tot ce este viu.
Mai interesanta este explicatia data de Ivan T. Sanderson (decedat) care nu a capatat pana azi o replica scrisa: „Exista unele stanci mari care, cand sunt lovite la locul potrivit scot o intreaga gama de sunete… dar doua tuburi de rezonanta diferite suspendate, cand sunt lovite scot (invariabil, se pare) un singur ton, oricate combinatii s-ar utiliza”.
Stanci care rasuna (sau canta) au fost semnalate pretutindeni in lume. Curios este faptul ca natura si compozitia acestor stanci variaza. Absenta unui model clar determinat al constituirii acestor stanci, care produc un fenomen geologic atat de ciudat, continua sa-i puna in incurcatura pe teoreticieni.