Un incident extrem de ciudat a avut loc în vecinătatea orașului Baltimore (Maryland, SUA) în iunie 1992. Informația a fost transmisă de un avocat (MB), care oferea servicii juridice pro bono pentru statul Maryland, reprezentând în special clienții cu dizabilități mintale. Iată ce a povestit ulterior avocatul:
* În iunie 1992, mi s-a atribuit un caz pro bono, cu un client care era găzduit, prin ordin judecătoresc, într-unul din spitalele de stat situate în zona metropolitană Baltimore. Am intervievat clientul la spital. L-am informat că se confruntă cu o acuzație de posesie de arme (o armă de epocă Marlin Derringer, cu muniție, a fost găsită în buzunarul pantalonilor).
* Clientul mi-a spus că se numea Morris Winthrop. El a declarat că este din New Jersey și și-a trăit cea mai mare parte a vieții în New York. Dosarul a arătat că nu există nicio înregistrare a acestuia cu reședința în statul Maryland.
* Când a fost arestat, Morris purta o cămașă albă cu guler înalt și pantaloni maro. Am examinat hainele; mai târziu aveam să descopăr că acestea erau foarte asemănătoare cu îmbrăcămintea bărbătească din epoca victoriană din anii 1870-1880. Avea și o carcasă din metal argintiu, asemănătoare cu cea pentru țigări. În interiorul carcasei se afla o bucată pătrată de material de culoare neagră, care semăna cu plasticul dur. I s-a permis să rețină acest obiect în timp ce se afla în unitate.
* Morris părea să aibă peste 30 de ani. Avea părul blond firav și un ten foarte palid. Ochii erau de un albastru foarte profund.
* În timpul interviului, se uita direct la mine și zâmbea. A răspuns la câteva întrebări: cum se numea, faptul că locuia în New York și că nu știa cum a ajuns în Baltimore.
* Medicul de la spital mi-a spus că pacientul avea unele pierderi de memorie. Nu am avut această impresie când eram în prezența lui Morris. Mi s-a părut că știa exact ce se întâmpla.
* La sfârșitul interviului, i-am spus că este reținut prin ordin judecătoresc și că voi căuta o dată de audiere. Răspunsul lui Morris a fost: „Mulțumesc pentru serviciile oferite. Te voi contacta. Promit.”
* A doua zi am fost contactat de biroul procurorului din Baltimore, care m-a informat că serviciile mele nu mai sunt necesare în acest caz. Nu mi-au fost furnizate alte informații.
* Am contactat medicul care îl trata pe Morris. El a declarat că Morris nu se mai afla în spital. L-am întrebat unde a fost dus și i-am spus că va trebui să iau legătura cu biroul procurorului.
* Timp de aproape 2 ani, nu au fost disponibile informații oficiale cu privire la Morris.
* În 1994, am fost abordat de un însoțitor care lucrase la Spitalul de Stat în timpul scurtei șederi a lui Morris. Mi s-a spus că Morris a dispărut brusc din secție. S-a făcut o căutare amănunțită fără rezultate. Hainele lui Morris au fost reținute de biroul procurorului. Toate celelalte articole, inclusiv carcasa din metal argintiu, lipseau. Nu am aflat niciodată unde a fost depozitată arma, deși am presupus că se afla la sediul Poliției.
* În acel moment, am făcut o investigaţie pentru Morris Winthrop. Am angajat un detectiv privat care a găsit foarte puține informații, în afară de faptul că un singur bărbat de 32 de ani pe nume Morris Winthrop locuise în New York City în 1877, până când a dispărut fără urmă. Toată proprietatea lui (din Manhattan) fusese abandonată. Poliția nu a găsit nicio dovadă că ar fi fost vreo înscenare.
* După mulţi ani de atunci, nu am găsit niciodată vreo altă referire la Morris Winthrop. A devenit o obsesie pentru mine. Am angajat alți anchetatori privați de-a lungul anilor, dar nu s-a găsit nimic. Dacă Morris a fost un „călător în timp”, mă întreb dacă mă va mai contacta vreodată, așa cum mi-a promis.