O nouă teorie (publicată de Matias Suazo, de la Universitatea Uppsala din Suedia), sugerează că obiectul interstelar Oumuamua (ce a trecut prin sistemul nostru solar în 2017) ar putea fi un fragment al unei sfere Dyson. Trebuie menționat că în urmă cu câțiva ani, astronomii de la Harvard Smithsonian Center for Astrophysics (Centrul Harvard Smithsonian pentru Astrofizică), n-ar fi exclus ca Oumuamua să facă parte dintr-o misiune de recunoaştere care a fost iniţiată de o civilizaţie extraterestră pentru a explora alte lumi.
Oumuamua este primul obiect interstelar observat, care a trecut prin sistemul nostru solar. El a fost descoperit de Robert Weryk folosind telescopul Pan-STARRS la Observatorul Haleakala din Hawaii, la 19 octombrie 2017, la 40 de zile după ce a trecut de cel mai apropiat punct de Soare. Când a fost observat pentru prima dată, se afla la aproximativ 33 de milioane de km de Terra (de aproximativ 85 de ori mai departe decât Luna) și se îndepărta deja de Soare.
În 1960, Freeman Dyson a publicat o lucrare intitulată „Căutarea de surse stelare artificiale de radiații infraroșii”. În lucrare, Dyson a motivat că, din moment ce nevoile de energie ale umanității vor crește în mod constant, civilizația noastră ar putea aspira să valorifice întreaga producție de energie a Soarelui, așa că a presupus că civilizațiile tehnologice avansate ar putea construi un înveliș de structuri orbitale care ar „recolta” lumina şi energia stelei-gazdă. Așa-numita „sferă Dyson” ar emite radiații infraroșii pentru a echilibra căldura depusă în ea de lumina stelelor. Emisia optică de la suprafața stelei ar fi echilibrată de emisia în infraroșu mult mai mare de la învelișul sferic.
Noul studiu de la Universitatea din Uppsala a căutat emisii anormale în infraroșu în 5 milioane de surse observate de sondele spaţiale Gaia, 2MASS și WISE. Autorii au identificat 7 candidați anormali care merită o analiză suplimentară. Toate sunt stele pitice de tip M – cel mai comun tip de stele. Stelele pitice sunt mult mai slabe decât Soarele și, prin urmare, zona locuibilă din jurul lor este mult mai apropiată. Viața așa cum o știm trebuie să fie mai aproape de o stea pitică. Încă nu este clar dacă planetele locuibile ale stelelor pitice pot reține o atmosferă și pot adăposti apă lichidă.
În plus, sferele Dyson din apropiere ar trebui să suporte variații temporale enorme ale stresului material care rezultă din radiații și vântul stelar. Dacă sferele Dyson ar fi fost construite în jurul stelelor pitice comune, ele s-ar sparge în timp şi astfel am putea găsi fragmente de sfere Dyson sparte în spațiul interstelar.
Astfel, se poate sugera faptul că obiectul interstelar anormal Oumuamua, descoperit în 2017, ar fi putut fi o bucată dintr-o sferă Dyson ruptă datorită formei sale neobișnuite plate și accelerației non-gravitaționale. Odată ce o civilizație extraterestră își părăsește sfera Dyson, învelişul ei va fi „perforat” de micrometeoriți, pierzându-şi funcționalitatea în milioane de ani.
Conform datelor, meteoriții de mărimea unui centimetru se vor lovi de Pământ la fiecare 15 secunde. Deoarece suprafața totală a unei sfere Dyson din apropierea orbitei Pământului în jurul Soarelui este de ordinul a un miliard de ori mai mare decât suprafața Pământului, aceasta înseamnă că obiectele de dimensiuni centimetrice vor afecta sfera Dyson la fiecare 15 nanosecunde, cu viteze de zeci de km/s, de 10 ori mai rapid decât gloanțele de pușcă, creând găuri mai mari decât dimensiunea lor prin orice strat de material. Pe parcursul unui an, vor exista 2 cvadrilioane de găuri create de aceşti micrometeoriţi de dimensiunea unui centimetru. După 1 milion de ani, sfera Dyson va fi perforată cu găuri de dimensiuni centimetrice, distanțate la 3 metri. După 1 miliard de ani, suprafața găurilor și suprafața rămasă vor fi comparabile, semănând cu o sită.
Dacă alte civilizații au construit sfere Dyson care s-au dezintegrat în timp, fragmentele lor ar fi putut da naștere formei neobișnuite și trăsăturilor luminoase ale obiectului interstelar Oumuamua. Începând din 2025, vom putea căuta bucăți de sfere Dyson cu ajutorul Observatorul Vera C. Rubin din Chile, folosind camera sa de 3,2 miliarde de pixeli pentru a sonda cerul sudic la fiecare 4 zile.