Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Pentru oamenii spirituali, Dumnezeu este si va fi pentru totdeauna un mister, la fel cum pentru oamenii de stiinta ateisti Universul insusi ramane un mare mister. Dar, daca neurostiinta va fi in cele din urma capabila sa-L localizeze pe Dumnezeu in neuronii nostri, atunci care din zonele minuscule ale creierului trebuie sa fie excitate? Oricum, se pare ca posibilitatea de a-L gasi pe Dumnezeu in creier creeaza un mister uluitor pe care nici religia, nici stiinta nu il pot aborda separat.
Acum avem posibilitatea de a scana avansat creierul, in momentul in care facem o actiune, avem un gand sau spunem un cuvant. Dar, un mistic care L-a vazut pe Dumnezeu sau I-a simtit prezenta, ca Sf. Pavel care brusc s-a convertit pe drumul spre Damasc, o asemenea experienta divina ar trebui sa se inregistreze in creier. Cu toate acestea, acest fapt incontestabil nu confera stiintei avantajul fata de religie, adica nu se poate spune ca creierul e „instrumentul suprem”.
Lucrarea matematicianului polonez-american Alfred Korzybski (1879-1950) este relevanta aici, pentru ca acesta a elaborat o tehnica asupra modului in care percepem realitatea de zi cu zi. Mii de biti de date bombardeaza organele noastre de simt, din care doar o fractiune din ele intra in sistemul nervos. Din aceasta fractiune, „materia bruta” este filtrata de creier, care utilizeaza modele incorporate de realitate, pentru a vedea ceea ce se potriveste si ce nu. Atunci cand oamenii spun „Nu ma auzi” sau „vezi ceea ce vrei sa vezi”, ei exprima un adevar pe care Korzybski a incercat sa-l cuantifice matematic.
Uneori, lucrurile pe care o persoana nu le vede sunt pur si simplu in afara domeniului experientei umane, cum ar fi incapacitatea noastra de a vedea lumina ultravioleta. Dar, mult mai mult depinde de asteptarile, amintirile, prejudecatile si de temerile noastre. De exemplu, daca mergeti la o petrecere si cineva va spune ca sunteti pe cale sa va intalniti cu un castigator al premiului Nobel, veti vedea o persoana diferita decat daca vi se va spune ca acea persoana este un mafiot. Asadar, creierul nostru nu prezinta realitatea, ci doar un model propriu de realitate.
Exista doua puncte de vedere privind realitatea: primul spune ca stiinta este superioara religiei, deoarece aduna fapte, in timp ce religia se ocupa de credinte. In realitate, stiinta filtreaza si elimina o mare parte a experientei umane – aproape tot ceea ce putem spune ca fiind subiectiv – deci modelul sau este la fel de selectiv, daca nu chiar mai mult decat cel al religiei. In ceea ce priveste creierul, filtrarea neuronala are loc in toate modelele, indiferent daca acestea sunt stiintifice, spirituale, artistice sau psihotice. Creierul este un procesor de intrari, nu o oglinda a realitatii.
Un al doilea punct de vedere este mai logic: daca creierul nostru filtreaza in mod constant fiecare experienta pe care o avem, nu exista nicio modalitate prin care cineva sa poata pretinda ca stie „adevarul”. Nu puteti sa va deplasati in afara creierului pentru a afla ce se afla dincolo de el. Creierul opereaza in timp si spatiu, avand ganduri liniare; deci, orice este in afara timpului si spatiului este de neconceput, si realitatea nefiltrata „ar arde” circuitele creierului. Realitatea nefiltrata ar fi ca si cum ai asculta simultan fiecare canal de pe radio, ceea ce este imposibil.

Korzybski a afirmat ca si matematica este doar un model, supus acelorasi limitari ale tuturor modelelor pe care le construieste creierul. Asadar, realitatea depaseste ceea ce creierul discerne. Daca apare ceva „supranatural”, cum ar fi o viziune sfanta, materialistii si scepticii pot argumenta ca acel lucru nu poate fi real. Dar, pe de alta parte, nu exista nicio modalitate de a dovedi ca chiar si o experienta naturala este una reala. A vedea ingerii sau a vedea un copac reprezinta acelasi lucru. Fizicianul Freeman Dyson spunea urmatoarele: „Pentru a rezuma situatia, avem trei mistere pe care noi nu le intelegem: miscarile imprevizibile ale atomilor, existenta constiintei noastre si prietenia Universului cu viata si mintea. Cred doar ca cele trei mistere sunt probabil legate si nu pretind ca inteleg vreuna dintre ele.”